De unde a pornit statul lui Burebista? - Partea III

Prof. Pădureanu Elena Sanda

.            Zargidava a fost o localitate geto-dacică, menționată de geograful Ptolemeu în Moldova centrală, la est de Siret, indentificată arheologic pe teritoriul satului Brad (comuna Negri, județul Bacău). Ptolemeu o menționează alături de Piroboridava (Poiana Tecuci) şi Ramasidava (Răcătău).(Geografia, III, 10, 8)   

  Arheologii arată că stratul de cultura materiala atinge aici o grosime de peste 3 m, consecință a unei locuri indelungate si neintrerupte, de la neolitic la epoca bronzului (cultura Monteoru), prima epoca a fierului (Hallstatt), epoca de maxima inflorire a civilizatiei geto-dacice, apoi perioada feudala; dintre acestea, cea mai bogată a fost cea geto-dacica (sec. IV i.Hr.-sec. II d.Hr.) Cercetările arheologice au dus la descoperirea mai multor vestigii cu importanță deosebită: un palat al conducătorului (o ingenioasă construcție din pământ și lemn, având și un etaj), un sanctuar geto-dacic, singurul de acest tip din Moldova, asemănător cu cele din munții Oraștiei, o groapă de cult de dimensiuni considerabile, unul din cele mai mari tezaure de obiecte de podoabă din sud-estul Europei, dar și primele obiecte de aur din cultura Cucuteni. Zargidava este o așezare așezare care, arheologic atestă începuturile urbanizării la daci, fiind dotată cu piață centrală, un sanctuar, un palat al șefului militar și o construcție deosebită privind fortificația. Prezintă straturi de locuire constant, din eneolitic și până în secolul al XVIII-lea. În asezarea deschisă, care se intinde la poalele acropolei și ocupă o suprafață de aproximativ 25.000 de metri patrati, cercetatorii au identificat o serie de locuinte din perioada clasica dacică, sec I i.Hr.- sec. I d.Hr., dar si din perioada carpica (daci liberi), din sec. III d.Hr. Râul Siret era o adevărată cale de negoț și arteră de circulație. Se efectuau schimburi de bunuri nu numai între membrii formațiilor tribale, ci și între geto-daci și Imperiul roman. Zargidava, în urma informațiilor puse la dispoziție de arheologi, ar putea fi considerată drept centru al unei unităţi statale din perioada clasică a civilizaţiei geto-dacice. 

   Tăblițele de la Sinaia, în traducerea făcută de Dan Romalo, menționează ΔΑΒ ΔΑΒΑ, ΔΑΒI, ΔΑΒIY, ΔΑΒIO, ΔΑΒYO, ΔΑΒO, ΔΑΒΩ, ΔΑΒΩE, ΔΑΒV, ca așezae fortificată, preurbană sau urbană, reședință de trib sau uniune de trib, cu implicare obștească majoră, așezare cu rol strategic și militar deosebit pentru perioada lui Burebista. Tot în aceste tăblițe ΔΑΒΑ, ΔΑΒO, ΔΑΒΩ sunt folosite ca sufixe în multe toponime geto-dacice prezente în textul tăblițelor traduse de Dan Romalo. ΔΑΒO mai are aici și conotația de neam.

  În aceste tăblițe, pentru perioada lui Burebista, un număr de așezări fortificate geto-dacice, cu rol strategic, militar deosebit sunt menționate: Arrubium, Genucla Elia Carseu/Carsium, Comieodaba/Cumidava, Sarmizegetusa, Segesta, Singidunum Sirmium, Ziridava, Copono/Căpâlna, Noviodunum, Moleodabo (?).

  Ἀργέδαβον (Argedavon/?Sargedavon) din decretul dyonisopolitan nu este prezentă printre ele.

  Tăblițele îl menționează pe Burebista ce get, nu ca dac. Una din cetățile extracarpatice de care este conectat intens Burebista în aceste tăblițe, ca fiind o primă reședință, înaintea Sarmizegetusei, este Genucla – neidentificată pe teren, dar amplasată de textile tăblițelor între Dunăre și Mare, mai aproape de Dunăre, sau chiar pe malurile acesteia. Prin Tăblițele de la Sinaia se poate intui că statul condus de Burebista avea două centre de putere foarte importante, recunoscute în epocă (cel puțin în lumea geto-dacică): Sarmigietusa/Sarmizegetusa și Genucla, pentru sapțiile sud-dunărene. Prin tăblițele de la Sinaia, Burebista este detronat în pragul templului din Sarmizegetusa iar la Genucla este trimis în moarte, pentru interese politice. Trupul este ars pe rug la Genucla, iar inima depusă la Sarmigietusa/Sarmizegetusa.

   Ca să poţi susţine armata unuei structuri statale care să se supradimensioneze pe baze diplomatice sau să se impună prin forța armelor, într-un context etnic predominant este necesar să ai resurse din care să confecționezi armamentul, să deţii minereul de fier, de cupru şi să îl prelucrezi (cuţite, topoare, săbii, suliţe şi multe altele).Să deții aurul și argintul care să îți permit să deschizi și să atragi sufletele, puterea, să poți să cumperi, acolo unnde nu poți să convingi altfel. Este important ca resursele să te ajute să te impui. Altfel, dacă forțe externe îți cunosc resursele și devin stăpânul și exploatatorul resurselor, tu cel din zona resurselor devii o masă umană, socială amorfă, deposedată, sărăcită, asuprită sau dislocată pentru ca resursele să poată fi exploatate și  beneficiile să se răsfrângă la distanță față de locul resursei. Argidava/Vărădia are un asemenea potenţial, dublat de poziţia strategică pe o rută importantă, într-o zonă bogată şi în resurse minerale cu caracter strategic pentru un mare conducător și un mare stat. Importanța resurselor și a potențialului strategic al Argidavei/Vărădia ne este evidențiat de urmele arheologice care arată continuitatea prin prezența unui castru roman și apoi rolul important din perioada lui Iustinian, când denumirea capătă o altă variantă, specifică unei alte epoci, etape istorice.

   Expolatarea aurului și a fierului – cele două resurse care dădeau forța necesară unui conducător în epocă, cele două resurse care atrăgeau pericolele pentru o autoritate – la Argidava/Vărădia erau relative aproape, în Munții Banatului iar ea, așezarea se găsea pe o importantă rută comercială, de tradiție în zonă.

  Dacă ar fi Argedava - Popești, pe Argeș, ar prevala rolul meșteșugăresc-ceramic și negustoresc – un centru meșteșugăresc și comercial  important pentru o arie mai mare, un punct de confluență politico-economic, într-o zonă dominată de ape - probabil și port. Așezarea dispare după evenimentele din 101-102, 105-106.

Dacă ar fi Zargidava, ar prevala rolul important negustoresc și eventual meșteșugăresc - un centru regional important strategic, într-o lume care după cucerirea Daciei de către Traian rămâne în continuare a dacilor liberi, a carpilor, o reședință importantă în afara lumii romane după 106.

  Dacă este una din poziţiile extracarpatice din Muntenia și Moldova, prevalent ar fi elementul negustoresc pe distanţe mari, pe rute tradiţionale, majore, nu potenţialul legat de resurse minerale. Implicit ar fi major și rolul intrigilor în viața politică, după modelul lumii mediteraneene. Importantă ar fi la acestea, legătura cu apele curgătoare mari din zonă, care dezvoltă un bazin hidrografic şi o rețea de bălți și lacuri, o  anume orientere a activităţilor umane, în spaţii mai largi.

  Așezarea de la Popești dispare odată cu înstăpânirea romanilor în Dacia. Sargidava/Zargidava continuă să existe. Pentru tăblițele de la Sinaia care fac referire la Decebal și Diegio, aceasta devine o reședință importantă a dacilor liberi, a carpilor de mai târziu.

   Ungureanu Viorel, pornind de la textul lucrării lui Dan Romalo, sugerând o traducere ușor diferită, vine și cu o altă propunere: Poestadava, ca punct de plecare a autorității regale a lui Burebista, ceva mai la sud de Zargidava.

   Dacă noi românii am acorda atenția necesară, poate că am reuși să elucidăm multe din enigmele și contradicțiile aspectelor pe care le susținem sau le negăm. Poate că am fi și noi măcar ca grecii: ne-am lăuda turiștilor cu ceea ce aparține acestor locuri, în folosul acestor locuri, nu cu castrele romane și cu fortificațiile unor mari puteri care ne-au cucerit pământurile și ne-au exploatat resursele. Poate am fi mai atenți cu urmele lăsate de lumea  geto-dacică și nu am mai lăsa gunoaiele să le invadeze și jefuitorii de comori să le distrugă. Avem și nu prețuim. Sunt lângă noi și nu le cunoaștem. Trebuie să vină străinii pentru ca ele să fie appreciate și valorificate?

   Ies primăvara strămoșii cu degetele afară (ne cheamă să le acordăm atenția cuvenită) – ce frumos glăsuiește Tudor Gheorghe în cântecul său - și noi, cu fiecare primăvară care trece suntem tot nepăsători și reci…(facem jocurile altora, nu jocurile noastre). Nepăsători lăsăm să se șteargă urmele care ne cheamă la studiu, la cunoaștere de sine, de neam și țară…

Bibliografie

1.       Academia Republicii Socialiste România, Dicţionar Enciclopedic. vol I, Editura Politică, Bucureşti, 1962 Preda, Constantin (coord.),

2.        Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României vol.1, Editura Enciclopedică, Bucureşti 1994 ISBN 973-45-0044-9

3.       Manolache, Dumitru, Tezaurul dacic de la Sinaia, legendă sau adevăr ocultat? Editura DACICA,Bucureşti, 2006,

4.       Dan Romalo - Cronica Geta Apocrifă Pe Placi de Plumb, în http://www.scribd.com/doc/62753018/Dan-Romalo-Cronica-Geta-Apocrifa-Pe-Placi-de-Plumb-Scanata

5.       Simu, Traian, Drumuri şi cetăţi romane în Banat, Tipografia Naţională, Lugoj 1924,

6.       Vasile Ursachi Zargidava: Cetatea dacicã de la Brad, Editura Institutul Român de Tracologie, 1995,

7.       Ungureanu Viorel, prof.univ.dr.ing., Universitatea din Bacău, Diegio-urmașul lui Decebal la Sargedava (Din conținutul tăblițelor de la Sinaia),

8.       http://soltdm.com/inscr/igb/0013/0013.htm

9.       http://wikimapia.org/26869798/ro/ARCIDAVA-VARADIA

10.    http://en.wikipedia.org/wiki/Argedava

11.    http://ro.wikipedia.org/wiki/Arcidava

12.    www.dacia.org şi  www.dacii.ro

13.http://www.academia.edu/1302184/Istoria_unei_confuzii_Ordessos-Argessis-Argedava-Arges_in_Arheologie_si_istorie_in_spatiul_carpato-balcanic_editor_coordonator_Denis_Capraroiu_Targoviste_2011_139-146

14.    https://www.youtube.com/watch?v=dy1v4FwBNow