Prof.
Pădureanu Elena Sanda
(Din ciclul Dobrogea – reconnectări Carpatice)
Noi, românii, în funcție de diferitele
influențe primite cu generozitate în diverse momente istorice - influențe
venind dinspre mari puteri dominatoare asupra spațiului
carpato-danubiano-pontic – dar și in funcție de prestanța sau orgoliul unei
personalități în domeniu sau nu, ne-am exprimat cu reținere sau am
deformat/denaturat adevărul transmis de izvoarele istorice antice sau de mai
târziu, diminuând rolul și semnificația anumitor evenimente, pentru acest
spațiu și acest popor ce s-a născut și s-a dezvoltat aici, între Dunăre,
Carpați și Mare.
Burebista (82-44î.Hr.) este regele geto-dacilor care
fascinează prin anvergura faptelor sale și prin numărul redus de documente din
epocă ce pot fundamenta acțiunea sa. În decretul închinat lui Acornion din Dyonissopolis/Balcic
este perceput de contemporani:
“în vremea din urmă ... cel dintîi şi cel
mai mare dintre regii Traciei şi stăpîn peste tot ţinutul de dincolo şi de
dincoace de fluviu”.
Figura
sa exprimă atât la nivelul aristocrației sacerdotal-militare și diplomatice cât
și al populației de rând din epocă, un conducător marcant al momentului, care a
coagulat toate forțele lumii traco-geto-dacice într-un efort major, în opoziție
cu forțele romane care se infiltrau spre nordul Peninsulei Balcanice. El a strâns mai multe uniuni de triburi mari
sub supremaţia unui trib puternic, în cadrul aceleiași arii etno-lingvistice
dominante din zona carpato-danubiano-pontice și balcanice, sub
conducerea sa, secondat de Deceneu, Marele Preot. El a unit triburile geto-dace, prin
diplomație și lupte, și a creat un stat puternic, cu centrul la Sarmizegetusa
Regia, în Munții Orăștiei. Sub Burebista, statul dac a
atins cea mai mare întindere, limitele sale situându-se, potrivit lui Strabon,
la N, în Carpații Păduroși, la V, la Dunărea Mijlocie și actuala Slovacie, la S
în Munții Haemus (Balcani)
iar la E la Marea Neagră, de la gurile Bugului, de la Olbia până la Apollonia.
Strabon (Strabon, Geografia, VII) , Dion Chrisostomul (Istoria
Geților), Apian, Iordanes (după Dion Chrisostomul și Flavius Magnus Aurelianus Cassiodorus -
485-578) sunt scriitori antici, care prin operele lor ne-au transmis informații
prețioase din perspectiva lumii greco-elenistico-romane despre geto-daci și lumea
tracică (traco-elenistică) în opoziție cu lumea romană aflată în expansiune, în
secolul I î.Hr.
Pornind de la Decretul închinat
lui Acornion din Dyonissopolis (o stelă din piatră) s-a promovat idea că
Burebista a provenit dintr-un trib sau uniune de triburi care ar fi avut (de
ceva generații) reședința regală și sacerdotală la
Argidava. Acest decret închinat lui Acornion este una din
cele două inscripţii din epocă, ce menţionează numele regelui Burebista, şi
unul din importantele documente ale domniei acestui rege. El a fost descoperit
la Balčik (vechiul Dionysopolis), în peretele unei şcoli aflate pe drumul spre
Dobrič (Tolbuhin) şi se păstrează în muzeul din Sofia. Este o stelă de marmură,
din care s-a pierdut partea de sus (probabil nu prea multe rânduri). Partea
păstrată are 70 cm înălţime, 46,5 cm lăţime şi cca. 9 cm grosime. Textul
notează că Acornion a ajuns la
...[—
— — — — — — εἰ]ς̣ Αργεδαβ̣ον πρὸς τὸν πατέρα α[ὐτοῦ(?)]
[—
— — — — — — —]ν τὴν ἀπ’ αὐτοῦ κατεκτήσατο τῆ[ς δὲ]
[—
— — — — — ἀπέ]λυσεν τὸν δῆμον, ἱερεύς τε γενόμεν̣[ος]...
….la(?) Argedavon (Sargedavon) la tatăl a[cestuia?]
acela
i-a dat lui în posesie a dezlegat poporul, şi
ajungând preot….. (http://soltdm.com/inscr/igb/0013/0013.htm)
Decretul închinat lui Acornion din Dyonisopolis
(
în limba română, de astăzi - Argidaua, Arcidava, Arcidaua,
Argedava, Argedauon, Argedabon, Sargedava, Sargedauon,
Zargedava, Zargedauon, în scrierea greacă veche Ἀργίδαυα,
Αργεδαυον, Αργεδαβον, Σαργεδαυον)
Cei
mai mulți epigrafi și lingviști au interpretat Argedava ca fiind reședința
tatălui lui Burebista, și ca atare, locul de naștere al lui Burebista. Aceasta,
deși nu este nici o legătură directă pe text, între Burebista și “….la(?) Argedavon (Sargedavon) la tatăl a[cestuia?]”
(Rândul 6). Legătura este privită ca reieșind din întregul context creat de
text.
Chiar la începutul numelui de reședință,
piatra de marmură ce conține textul, prezintă o spărtură și citirea se face
lacunar, cu presupuneri. Istoricii români, de-a lungul secolului al XX-lea au
impus citirea sub forma Ἀργέδαβον (Argedavon) (chiar dacă acest lucru a dus la apariția unor discuții).
1. Ἀργέδαβον (Argedavon) poate
fi scototit centrul Albocensilor.
Acesta s-a dezvoltat
dintr-o
perioadă mai veche decât secolul I î.Hr., în zona de munte a Banatului (astăzi
Vărădia, judeţul Caraş-Severin), care este situat aproape de Dunăre, pe o
importantă rută strategică şi comercială. Localitatea a
fost menționată de Ptolemeu (Geographia, III,
8, 4) sub numele Argidava, iar în Tabula Peutingeriana, mai târziu va menționa
aceeași așezare ca Arcidaba.
Sub stăpânire romană, aici pe drumul imperial
de la Lederata la Tibiscum și apoi către Apulum, funcţionează un castru roman,
în jurul căruia s-a dezvoltat o așezare civilă (o statio) cunoscute ca Arcidava.
În timpul lui Iustinian (527-565), cetatea se numea și Recidiva. Arheologic, există o continuitate a urmelor
constatate din perioada geto-dacică, romană, roman-răsăriteană. Intens cercetate
sunt castrul roman și fortificațiile din timpul lui Iustinian. Pentru această
Argidava dacică, informațiile sunt mai puțin clare. De altfel, peste tot pe
unde o așezare geto-dacică a fost continuată în preajmă sau peste de activități
romane intense, urmele geto-dacice au fost puse în umbră și chiar neglijate.
Mențiunile despre așezarea dezvoltată de geto-daci sunt expeditive, ca și când
nu sunt semnificative precum cele romane – cel înfrânt și cucerit nu mai are
nimic de spus în fața cuceritorului, cel care scrie istoria; arheologii devin și
ei pertinici, considerând că arheologia romană este mai valoroasă și mai
impunătoare decât cea geto-dacică. Informții despre așezarea dacică de aici
sunt sporadic transmise.
Va urma ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu