prof. Pădureanu Elena Sanda
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș - o biserică in plan de cruce greacă înscrisă, o biserică de tip complex, inspirată de biserica de la Țerevets, Târnovo, în contextul raporturilor creștin-ortodoxe din acele vremuri. Este o biserică ridicată pe lcul unei alte bisrici de dimensiuni mai mici, mai veche (probabil biserică ce deservea curtea domnească). Biserica prezintă altar, naos și pronaos. Altarulprezintă trei abside: Absida centrală mai mare, cele două abside laterale mai mici (Proscomidie și Diaconicon). Naosul prezintă patru coloane sau stâlpi. Aceștia susțin cupola bisericii și distribuie spațiul naosului în trei nave care la est au cele trei abside. Nava centrală este mai lată față de cele două nave laterale. Acest plan de biserică este și astăzi foarte prezent la sud de Dunăre, în statul bulgar. Construită și finalizată sub trei domnitori - Basarab I, Nicolae Alexandru, Vladislav-Vlaicu - acestă biserică sugerează profunde legături culturale și de credință cu lumea vlaho-bulgară, sârbă și bizantină de la sudul fluviului, din acea vreme. Biserica a jucat rol de biserică de curte domnească, necropolă voievodală și pentru o vreme, biserică mitropolitană (pentru o scurtă vreme). Ca necropolă voievodală, biserica găzduiește numeroase morminte între care se află mormântul lui Vladislav I Vlaicu , al lui Dan I și a șase fii de domnitori. Construcția are la exterior o zidărie realizată din șiruri orizontale de cărămidă și piatră fasonată - trei rânduri de cărămidă, un rând de piatră fasonată. Piatra e ste travertin sau piatră de râu. Prezintă câte un contrafort pe latura vestică și sudică a naosului. Turla, susținută de un plan de cruce greacă, e situată central, pe naos. Tabloul votiv sugerează că biserica ar fi avut și două turle situate deasupra pronaosului - este de fapt imaginea bisericii în sec. al XIX-lea, după refaceri și restaurări. Astăzi, lipsec. În zidărie este prezent un sistem de ventilație care face ca umezeala și mucegaiul să fie eliminate din interior, ca zidurile să nu se deterioreze, în timp. Acesta e prezent mai ales în partea inferioară, care prezintă mare parte din zidurile inițiale intacte. Construcția prezintă cîte o fereastră la fiecare absidă, câte douîă ferestre le laturile de vest și sud ale naosului - poziționate mai aproape de altar - și câte o fereastră pe laturile de vest și sud ale pronaosului. Ferestrele sunt mici.

Fotografie personală
Planul Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș,
expus în biserică. Relația dintre biserica demolată și biserica actuală, biserică ridicată în sec. al XIV-lea.
Fotografie personalăBiserica Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș
https://revistaagressive.ro/argesul-frumos/afla-care-este-locul-cel-mai-important-unde-trebuie-sa-iti-petreci-ziua-sfantului-nicolae/ Biserica Sf.ântul Nicolae Domnesc privită dinspre altar. Se văd cele trei abside.
Se respectă în timp ideea că la înălțarea și finalizarea acestei biserici s-au implicat cei trei domnitori ai Ungrovlahiei/Valahiei/Țării Românești pentru că aceasta păstrează în interior referiri la toți trei. În biserica, în procesul de studiere, cercetare și restaurare s-a descoperit un sgrafiti care menționează faptul că Basarab a murit în 1352. El se află pe peretele nordic al naosului și a fost scos la iveală în demersul de cercetare și restaurare de la 1920, de către Dumitru Norocea, pictor. În pronaos se află deasupra ușii de intrare în naos un portret de domnitor - este atribuit lui Nicolae Alexandru, cel în timpul căruia s-a înălțat biserica. El este plasat în scena Deisis, unde în locul Sfântului Ioan este redat Sfântul Nicolae, patronul bisericii și al acestui domnitor. Este redat cu o coroană pe cap - o coroană cu flori de crin (acestea sugerează legătura cu dinastia angevină a Regatului Ungariei). Tunica acestui voievod este roșie cu borduri aurii/galbene - culori importante la sudul Dunării, pentru țari, despoți și împărați. La moartea sa, biserica încă nu este pe deplin terminată. Și Basarab I și Nicolae Alexandru sunt înmormântați în biserica domnească din Câmpulung Muscel.

https://revistaagressive.ro/argesul-frumos/afla-care-este-locul-cel-mai-important-unde-trebuie-sa-iti-petreci-ziua-sfantului-nicolae/
Portretul din pronaos
El nu e însoțit de soția sa deoarece ea aparținea bisericii catolice și nu putea fi reprezentată în interiorul unei biserici ortodoxe. În naos, pe peretele nordic este reprezentat cel în timpul căruia s-a definitivat biserica, cel în timpul căruia s-a realizat pictura: Vladislav I-Vlaicu. El este reprezentat într-un tablou votiv împreună cu soția, Doamna Ana. Vladislav I-Vlaicu e reprezentat într-o ținută de tip occidental - tunică scurtă, deasupra genunchilor - și cu coroană pe cap, cu o mantie/hlamidă roșie cu margini aurii, purtată pe umeri. Tunica este de un albastru deschis însoțită de auriu la margini, în talie, la mâneci. Ținuta îmbină roșu, auriu/galben, albastru deschis. Fundalul tabloului votiv este de un albastru întunecat. Gestul votiv al familiei domnitoare este protejat, binecuvântat de Iisus Hristos în poziție de binecuvântare, situat într-un semicerc de un albastru deschis. Roșu cu auriu/galben sunt culori caracteristice imperial-bizantine dar și caracteristice țarilor de la sudul Dunării, lumii vlaho-bulgare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Domneasc%C4%83_din_Curtea_de_Arge%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Interior_1_of_Princely_Church.jpg
Tabloul votiv din naos. Îi reprezintă pe Vladislav-Vlaicu și pe soția sa Ana
Pictura, se prezintă ca aparținând a trei epoci diferite: cea mai veche e pictura originală, de secol XIV. Alături de aceasta se află pictura din secolul al XVIII, o pictură de refacere parțială. Ultima și cea mai amplă intervenție la nivelul picturii este din secolul al XIX-lea, mai precis de pe la 1827. În demersul de cercetare, refacere, restaurare, pictorul Dumitru Norocea a reușit să pună în valoare pictura de secol XIV. Doar aproximativ 40% din pictură este din secolul al XIV-lea, fără alterări. 20% din pictură păstrează iconografia inițială. Restul a suportat reparații, refaceri, modificări în timp. Se pot observa și diferenția repictările succesive.
Tabloul votiv, în naos, se află pe peretele de vest al bisericii. Este încadrat într-o friză care are reprezentați numeroși sfinți militari atât pe peretele de vest, cât și pe cei de sud și de nord. Aceștia sunt situați într-o friză continuă. Șirul sfinților militari pleacă de pe peretele sudic, de lângă reprezentarea împăratului Constantin cel Mare și înconjoară naosul - încadrează tabloul votiv - și se încheie cu reprezentarea sfântului martir Tarachos poziționat pe peretele nordic, în preajma absidei. Sfinți militari sunt prezenți și pe laturile unora din cei paru stâlpi din naos. Sunt poziționați imediat deasupra picturii ce redă o țesătură înflorată la nivelul inferior al al naosului și stâlpilor. În friza sfinților militari se regăsește și arhanghelul Mihail. Dacă tabloul votiv se află in imediata vecinătate a ușii de intrare în naos, pa partea stângă, când intri, Arhanghelul Mihail se afșă pe dreapta. În naos, temele biblice sunt supraordonate peste această friză în care Sfinții militari sunt redați în dimensiuni aproape naturale, impresionante. Privirea enoriașului, vizitatorului se oprește mai întâi asupra acestor Sfinți militari și abia apoi urcă spre temele biblice de deasupra. Aceste reprezentările temelor biblice se pare că în secolul al XIV-lea erau în număr de 365 - câte zile are un an. Astăzi sunt doar 300, în urma intervențiilor din secolele XVIII-XIX. Intervențiile au avut darul de a repara, de a completa sau de a reface în totalitate - reproducând sau reformulând tema preexistentă, adăugând, completînd cu noi aspecte, chiar.

https://www.youtube.com/watch?v=_fmVwTi60Gg
Sfinți militari
https://www.youtube.com/watch?v=_fmVwTi60Gg
Arhanghelul Mihail, in ftiza sfinților militari
Această friză care îmbracă pereții laterali ai bisericii - aproape de privirile oamenilor prezenți în naos - este separată de zona superioară în care se regăsesc temele biblice printr-un bâu vegetal, o funie ondulată vegetală.
https://www.youtube.com/watch?v=_fmVwTi60Gg
Brâul vegetal care închide în partea superioară friza sfinților militari din naos.
Pe stâlpul din apropierea altarului, spre nord, pe fațetele de nord și est se păstrează pictură de secol XIV care reprezintă Sfântul Onofreus şi Iisus Evanghelist pe tron cu cavalerul în armură de factură anglo-normandă. Cavalerul este astăzi, fără cap. Aceștia se află în caseta de jos, la același nivel reprezentativ cu friza Sfinților militari de pe pereți.
Cavalerul rămas fără cap, în armură aurie, de tip anglo-normand situat pe stâlp.
Pe stâlpii dinspre vest sunt 8 Sfinţi militari. Printre aceștia se află redați Sfântul Evdokim şi Teodor Stratilat sau Toader Tiron. Pe acești stâlpi pictura de secol XIV se întrpătrunde aleator cu cea de secol XVIII.
De ce s-a acordat un spațiu atât de mare Sfinților militari în naos, la același nivel cu ctitorii, pe de o parte și cu împăratul Constantin cel Mare? Sfinții militari sunt cei care, prin poziția lor, prin acțiunile lor împotriva ereziilor interne și împotriva atacatorilor externi, au făcut ca credința creștin-ortodoxă să existe, să dăinuie. Ei reprezintă acea aristocrație care a apărat, a promovat credința. De fapt prin ei, simbolic sunt reprezentați cei care în epocă se aflau alături de voievod, de domnitor în menținerea credinței și a țării în fața tuturor vicisitudinilor acelor vremuri. Simbolic, se exprimă un concept important și necesar în epocă: țara, credința (creștin-ortodoxă) nu pot exista, nu se pot exprima dacă ctitorul nu este în strînsă legătură cu boierimea, cu aristocrații-războiului din acele timpuri complexe între forțele externe ale sudului, centrului european, ale stepelor nord-pontice. Friza sfinților militari este de fapt un program ideologic al acelor vremuri: Biserica, boierii purtători de arme alături de Marele Voievod (marele comandant militar al țării). Acest program ideologic, noi, cei de astăzi îl regăsim în cea mai veche reprezentare a sa în această biserică. Am putea spune că, dat fiind rolul acestei biserici în epocă - biserică domnească, necropolă voievodală și biserică mitropolitană (pentru scurtpă vreme) - aici se conturează un vast program iconografic pentru spațiul Ungrovlahiei/Valahiei, un program cu caracter ideologic, dată fiind prezența acestei frize a sfinților militari, realizată la asemenea dimensiuni impunătoare. Suntem în vremea în care neamul valah își contura independența față de Regatul Ungariei, realiza căsătorii diplomatice, dinastice în lumea vlaho-bulgară de la sud de Dunăre, în lumea sârbă - o lume în care se acționa pentru autonomie, independență în raport cu Bizanțul și mai apoi cu otomanii. Războinicii grupați în jurul țarului, despotului, voievodului/Marelui Voievod au jucat un rol semnificativ în această epocă iar Sfinții Militari prezenți în programul iconografic sunt de fapt o ilustrare indirectă a epocii - o oglindă a lumii care a făcut ca acest lăcaș de cult să poată fi construit, pictat, o oglindă a lumii care și-a susținut credința cu arma, cu forța militară, chiar dacă raporturile vasalice i-au adus sub auspiciile altor credințe.
Fotografie personală
Sfânt Militar pe stâlp vestic, latura sa nordică. Are pelerina verde,
cămașa roșie cu manșete, are sabie. Scutul auriu se află sus la umărul stâng.
Fotografie personală
Sfinți militari pe latura nordică a naosului. Cel din mijloc are mantia roșie cu bordură aurie/galbenă, ceilalți doi o au redată verde închis cu bordură aurie/galbenă.. Doi dintre Sfinți au discul auriu/galben cu reprezentări deasupra umărului stâng.
Reprezentarea Sfinților militari este aproape naturală. Dimensiunea fiecăruia are la bază un raport de 1/8, foarte apropiat de cel natural. Sfinţii militari sunt redați într-un variat registru de expresii faciale. Intensitatea privirilor, expresia totdeauna adecvată sentimentelor pe care le sugerează, autoritatea, adesea aspră, a celor vîrstnici sânt impresionante la amplul șir al Sfinților Militari. La această varietate de expresii faciale. Tipologia este unitară: figuri prelungi, cu păr bogat, cu bărbia adeseori puternic marcată, acoperită de barbă, ochi alungiţi spre tâmple, umbriţi către margine, cu pupila mare, sprîncene dese, larg arcuite, fruntea mică. Chipurile - deși sunt diverse - se integrează unei viziuni stilistice unitare. Sfinții militari sunt redați ca niște adevărați cavaleri balcanici. Îmbrăcămintea Sfinților Militari este relativ unitară. Sunt redați purtând o cămașă peste care se află armura. Cămașa se încheie strâns, în jurul gâtului. Cel mai adesea este roșie sau verde închis, și are manșete aurii/galbene. Armura este sub forma unui pieptar auriu/galben care sugerează fie desene simbolice, fie sugerează zale. Această armură -pieptar protejează și partea superioară a brețelor, peste cămașă. și este redat ca fiind la unii sfinți separat de componenta apărătoare a șoldurilor. Peste armură se află mantia/pelerina. Puțini militari sunt redați fără armură peste cămașă, doar cu o tunică deschisă la culoare, încheiată cu nasturi/bumbi, ținând sabia în mână și având pelerină/mantie pe deasupra. Această pelerină/mantie este redată fie în roșu cu bordură aurie/galbenă, fie verde cu bordură aurie/galbenă. Sfinții militari care poartă mantie/pelerină roșie sunt de rang foarte înalt în armata vremurilor în care au trăit și au pătimit. Au rang de generali (strategi, un termen al limbajului grecizant). Cei cu mantie/pelerină verde sunt ofițeri superiori. Sunt de fapt acei Sfinți militari care au apărat credința creștină începând cu secolul al II-lea și până în secolul al XIII-lea acei Sfinți Militari pe care ierarhia bisericească creștin-ortodoxă i-a acceptat în rândul sfinților. Pictura respectă la Sfinții Militari statutul acestora, rangul înalt, aristocratic. Această pelerină/mantie - fie ea roșie cu bordură aurie/galbenă, fie verde, un verde închis - este redată în mișcare, în falduri prezentate foarte diferit de la un personaj la altul. Picioarele sunt redate învelite în pantaloni strânși (cioareci). Pe gambă se află obiele - o fâșie de țesătură albă care îmbracă întreaga pulpă. Încălțămintea acoperă laba piciorului. Este de model bizantin. Apar și opinci în picioarele unor Sfinți, opinci legate cu nojițe ăână sus sub genunchi, peste obiele.

https://www.youtube.com/watch?v=JJmJimEN27Q
Personajul cu tunică și mantie, un comandant militar este alături de un Sfânt militar sub a cărui mână stângă ce ține sabia ridicată în sus, se vede un scut circular ce pare a fi împletit din nuiele. În spatele mâinii drepte are mantia/pelerina, în jos. Este verde închis.
În mâini țin o lance sau suliță de mari dimensiuni. Unii sunt redați cu o sabie în mâna dreaptă sau în teacă, la șold. Unii Sfinți militari sunt redați purtănd arc, tolbă cu săgeți. Apare și scutul. Uneori la picior; alteori poziționat sus, în spatele unui umăr; uneori ținut în mână. Scutul este de mai multe forme: este auriu/galben, rotund și mic, cu decorații pe el; este dreptunghiular și în acelasi timp curbat, cilindric. Scutul prezintă anumite reprezentări cu caracter simbolic, heraldic, mai ales când e redat sus, deasupra umărului, în dreptul capului. Acest element poziționat deasupra umărului stâng, atunci când Sfântul Militar are în mână un scut paralelipipedic poate avea o cu totul altă semnificație, aceea de simbol sau însemn cu caracter heraldic, cu trimitere la anumite aspecte subtile, secrete publicului larg al epocii. Sunt puțini Sfinți Militari în această situație. Uneori, în dreptul capului, deasupra umărului este redat și coiful metalic. Armamentul este unul care se purta de către milita asupra sa. Este un armament caracteristic în Peninsula Balcanică, în sud-estul Europei într-un interval de timp deosebit de mare. Este un armament care putea fi utilizat pedestru dar și călare. Armura Sfinților militari este și ea una caracteristică unui interval de timp mare - din epoca greco-macedoneană, romană, romană târzie, bizantină - pentru spațiul sud-est european. Pictura sugerează o armură metalică cu anumite elemente decorative care diferă de la un personaj la altul. Ea acoperă trupul până la jumătatea coapsei și jumătatea superioară a brațelor. Armura este redată în auriu/galben (probabil aliaje pe bază de cupru/aramă). Peste armură, se află un ansamblu de curele transversale la nivelul pieptului, taliei, redate în nuanțe de griuri, sugerând un alt fel de material, cu o anumită destinațe: aceea de a fixa pe trup armura/platoșa aurie/galbenă.
Pictorii care au lucrat aici în secolul al XIV-lea au respectat erminia. Friza sfinților militari este oare, prezentă în lăcașele de cult de la sud de Dunăre - în spațiul vlaho-bulgar, sârbesc. albanez, micro-asiatic? Dacă nu, atunci această friză este o inovație, o creație a Basarabilor și a Ortodoxiei din vremea lor. Această temă a Sfinților Militari este preluată mai departe și la biserica Mănăstirii Cozia, biserica Mănăstirii Cotmeana, biserica din Brădet, ctitorite de Mircea cel Bătrân la sfârșitul secolului al XIV-lea.
Pe unul din cei doi stâlpi din apropierea altarului a rămas din acea epocă reprezentarea unui cavaler rămas fără cap în pictură, a unui militar în armură de tip anglo-normand - foarte posibil un mae personaj al epocii, înmormântat în această biserică-necropolă - membru al dinastiei Basarabilor, chiar dacă ținuta arată conexiuni central-europene. Privind cu atenție Sfinții militari și acest cavaler prezent pe stâlp, putem spune că pictorii s-au inspirat pentru redarea acestora din ceea ce au văzut în preajma lor, în epocă, din ceea ce au văzut la boierii-militari, aristocrați ai războiului, contemporani lor. Ținuta Sfinților Militari este o expresie a ținutei militare a marilor comndanți militari din acea epocă, a ținutei militare care putea fi văzută în reședința Basarabilor din secolul al XIV-lea. Această ținută este reprezentată aproape identic și în creațiile din vremea lui Mircea cel Bătrân. Putem spune că avem de a face cu un program al epocii exprimat în reprezentarea Sfinților Militari în bisericile susținute de domnitori în secolul al XIV-lea, un program al puterii de credință și de stat inclus în erminie.

https://blogger.googleusercontent.com/img/
Sfinți militari in partea de sud-vest a naosului, pe latura nordică a stâlpului.
Pictura acestei biserici domnești se află sub influența Bizanțului, sub influența Renașterii Paleologilor. Dinspre apus se manifestă influența Renașterii Apusene mai ales în redarea aspectului fizic și a unor sugestii de mișcare. Anumite teme iconografice sugerează legături cu pictura sârbă de la Lesnovo (cca. 1349), Dečani (1348—1350). Unele scene iconografice par a fi sub influența mozaicurilor de la Chora (Kahrie Dijami) din Constantinopol (1310—1320). Se pare că în această biserică, culoarea de fond în secolul al XIV-lea a fost verdele. Există în această pictură o pronunțată amprentă laică în deosebi în pictura naosului. Se observă o expresivitate deosebită ce rezultă din desenul riguros, din gesturile surprinse. Se observă o eleganță a mișcărilor. Cu toate influențele care se pot constata, pictura nu poate fi încadrată într-o școală de pictură anume. Această pictură este reprezentativă pentru un stil care s-a răspîndit în veacul al XIV-lea în arta din sud-estul european și ăn spațiul dintre Carpați și Dunăre cu susținerea Mitropolitului și al Domnitorului, a Domnitorilor implicați să susțină credința creștin-ortodoxă pentru promovarea neamului românesc. Ea trebuie considerată ca una din mărturiile unităţii şi totodată a diversităţii artistice din această parte a Europei.
Surse:
1. Bălan, Șt.; Mihăilescu, N. Șt. - Istoria Științei și tehnicii în România, date cronologice, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p. 38
2. ***, Biserica Domnească din Curtea de Argeș, Editira Meridiane, în https://archive.org/details/biserica-domneasca-curtea-de-arges-musicescu-lonescu-1967/page/n1/mode/2up
3. Giurescu C. Constantin - Istoria românilor, ediţia a V-a, volumul I, 2007
4. Mihail I., Pictura Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Buletinul-Comisiunii-Monumentelor-Istorice/Buletinul-Comisiunii-Monumentelor-Istorice-1917-1923-anul-X-XVI_185.pdf,
5. Moisescu, Cristian, Arhitectura românească veche I. București, Editura Meridiane, 2001, ISBN 973-33-0440-9.
6. ***, Scurtă istorie a artelor plastice în R.P.R., I, Arta românească în epoca feudală, București, 1957
6. https://muzeulcurteadearges.ro/ansamblul-medieval-curtea-domneasca/
7. https://www.youtube.com/watch?v=_fmVwTi60Gg
8. https://www.youtube.com/watch?v=gLFjiSwmACo
9. https://www.youtube.com/watch?v=JJmJimEN27Q
10. https://www.youtube.com/watch?v=po6cW7szht0
11. https://www.youtube.com/watch?v=umytvwhdM6s
12. https://www.youtube.com/watch?v=8UoKjLoEwPo