La sud de Mangalia, prelungindu-se către vest, se află Lacul Mangalia, marcat de multiple modificări antropice realizate de-a lungul timpurilor, din antichitate până astăzi. Privind hartă Google Earth, se poate sesiza că este vorba de cursul meandrat al unui fluviu a cărei viață, curgere a încetat de foarte multă vreme. Malurile înalte, calcaroase, stâncoase – canaralele -mai păstrează memoria felului cum, în îndepărtate ere geologice, un fluviu mare, sau un braț de fluviu – probabil Dunărea/Danubiu/Donaris/Istros/Okeanos în vremuri străvechi - și-a croit drumul spre a se vărsa în Mare. Astăzi, vorbim de o apă stătătoare, un liman care, cu cât te deplasezi mai mult către vest, spre Albești îmbracă forma unei mlaștini care se dezvoltă și în spațiul Pădurii Hagieni.
Pe malurile unei astfel de ape, de-a lungul vremurilor, viețuitoare și oameni s-au manifestat plenar. Cine parcurge locurile cu piciorul și este atent, poate sesiza urme umane de diferite feluri, din diferite epoci. Cercetările arheologice simple sau complexe, pun în evidență multiple astfel de urme umane vizibile sau invizibile omului profan.
Spre vest, acolo unde se înmlăștinează astăzi această apă meandrată – ce se îmbrățișează cu marea la sud de Mangalia - cel ce merge pe malul ei, poate întâlni izvoare de apă cu un debit foarte puternic și foarte rece, potabil. Localnicii numec locul „La izvoarele antice” sau la „Izvorul antic”.
Este interesant modul cum sunt așezate pietrele, gradul lor înalt de fasonare.Peretele, pe toată lungimea și înălțimea sa se păstrează aproape intact, chiar dacă vegetația crește peste el. Pe ici, pe colo, la suprafață a suferit o consolidare prin adaus de beteon, probabil în preioada când aici s-a realizat pompa de apă pentru sistemul de irigații – în epoca Ceaușescu – astăzi și el distrus. De asemenea necesită atenție deosebită modul în care a fost realizată în piatră gura de ieșire a apei. Sunt folosite două pietre fasonate în formă de U, așezate astfel încât să delimiteze firul apei, în curgerea sa la exterior.
Dacă în epoca antică, elenistică, a folosit o singură tehnică de exploatare a calcarului, în epoci ulterioare s-au folosit alte tehnici, total diferite. Nu s-a mai revenit la acel mod de fasonare și detașare din carieră.
Urmele sistemului de irigații creat în epoca Ceaușescu se distrug mult mai repede. Nimeni nu mai poate vorbi despre instalația electrică, electromotorul adăpostite aici cu ajutorul cărora se pompa apa pentru a putea uda culturile în verile caniculare. O epocă te determină să cunoști, să aplici, să folosești, o alta stimulează distrugerea, uitarea, îndobitocirea.
_____________________________________________
Bibliografie
1. ran.cimec.rohttp://ran.cimec.ro
2. Google Earth
3. Fotografii personale
