prof. Pădureanu Elena Sanda
Este interesant să observi canaralele pe care astăzi, doar turmele de capre, oi şi vaci se mai perindă. Rareori mai vezi câte un trecător aventurier impresionat de aspectul peisajului, că mai opreşte, priveşte, se încarcă de liniştea locului de mesajul peisajului.
La Căciulaţi- Celmagea, nu departe de Viroaga, în drum spre Olteni (jud. Constanţa) se pot observa urme succesive ale vieţuirii umane care a fost curmată în 1968 prin decizie administrativ-teritorială. Oricum, aşezarea în acel moment ajunsese un cătun cu o singură gospodărie activă. Urmele prezenţei umane în zonă se văd de o parte şi de alta a drumului asfaltat, drum judeţean.Urmele prezenţei umane în zonă se văd de o parte şi de alta a drumului judeţean asfaltat, sub formă de exploatări de piatră în diverse locuri dar şi sub formă de locuire, aparţinând unor momente istorice diferite.
Exploatarea de piatră de la nr. 3 este foarte diferită de exploatările de piatră de la nr. 2, 1 şi 4. Aparent pare a fi cea mai veche şi cea în care pietrele desprinse sunt de dimensiuni uriaşe. La nr. 4, în curba drumului, asfaltat, exploatarea de piatră pare a fi cea mai recentă, în folosul locuirii reprezentată cu linie neagră subţire, în stânga drumului, pe deal.
Reprezentările cu roşu par a fi un complex de fortificaţii. La baza dealului există sugestia unui şanţ cu val de pământ către vale. Astăzi de-a lungul acestui complex de fortificaţie se utilizează un drum de pământ care se confundă cu şanţul.
Pe muchia dealului, de la marginea cimitirului musulman, către caariera nr. 1, la vest de aceasta, apoi către cariera nr. 2 şi mai departe către cariera nr. 3 se desfăşoară o altă parte a sistemului de fortificaţii formată din structuri ce se repetă la distanţe egale şi cu legătură între ele. Privite mai de aporape, par a zi zalele unui lanţ. Este vorba de o succesiune de movile în centru, mărginite de un şanţ de formă relativ dreptunghiulară, cu colţurile uşor rotunjite. Astăzi aceste structuri au şanţul de foarte mică adâncime.
Urmele de fortificaţii de pe muchia dealului. Cu negru este limita movilei centrale. Cu roşu este şanţul care în unele locuri se pierde în iarba mare, vara, iar în alte locuri natura permite creşterea tufelor de stepă 
Aceste structuri par a fi tranşee caracteristice războaielor moderne, din a două jumătate a secolului al XIX-lea.
Aceste structuri cu movilă în centru şi cu şanţ în jurul movilei se leagă între ele printr-un şanţ. fiecare astfel de structură are aceleaşi dimenssiuni. Şanţul care le leagă, şi el are de fiecare dată, aproximativ aceleaşi dimensiuni. Această înşiruire de structuri repetitive, pe o distanţă relativ mare, duce cu gândul la o imagine dintr-un ziar românesc, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care prezenta avanposturi otomane în timpul războiului din 1877-1878, război la sfârşitul căruia România a obţinut independenţa de stat.
Imaginea reprezintă printr-o litografie apărută în ziarul "Resboiul", soldaţi otomani aşteptând în avanposturi.
Ca structură, ceea ce se găseşte la Căciulaţi-Cealmagea nu este identic cu aceste avanposturi utilizate de otomani la 1877-1878. Ele pot fi privite însă, ca o etapă ulterioară, către războiul de tranşee caracteristic primului război mondial. Este foarte probabil să fi fost realizate în legătură cu al doilea război balcanic, sau cu primul război mondial. Să nu uităm că în cel de-al doilea război balcanic, armata română a executat manevre în sudul Dobrogei şi pe teritoriul Bulgariei. Să nu uităm că în primul război mondial, Cadrilaterul şi sudul Dobrogei au fost marcate de ample lupte - Bătălia de la Turtucaia şi Bătălia pentru Dobrogea.
