De unde a pornit statul lui Burebista? - Partea II


Prof. Pădureanu Elena Sanda

        A doua discuţie este legată de o altă posibilă amplasare a cetăţii de care este legat originea și locul de plecare al puterii lui Burebista – sugerată de istoricii români ai secolului al XX-lea - ar fi la Popeşti lângă oraşul Mihăileşti, Giurgiu, în apropierea Argeşului. Aici, rezervația arheologică este socotită a adăposti cea mai mare așezare fortificată, cea mai mare și complexă așezare din Câmpia Munteană. Între zidurile cetăţii s-au descoperit colibe, vetre de foc, unelte, depozite de grâne.
Argidava, Zargidava pe harta Romaniei
   Pentru aşezarea de la Popeşti, așezare de tip oppidum, pe Argeş, arheologii pun în evidență sedimente din epoca bronzului și fierului. Cele mai numerase urme sunt din secolele II-I î.Hr. Ei marchează încetatrea activităţii umane în contextu cuceririi Daciei de către romani (începutul secolului al II-lea d.Hr.). Numele efectiv al așezării de la Popești pentru sec. I î.Hr. nu se constată și din alte surse scrise ca fiind Αργεδαβ̣ον /(?) Argedavon. Decretul dyonissopolitan nu face referire la poziția geografică a așezării. Sunt doar supozițiile istoricilor (sf. sec. al XIX-lea – al XXI-lea) care susțin ipoteza că Αργεδαβ̣ον /(?) Argedavon este în strânsă relație cu Argeș, numele râului care trece prin zonă, nume pe care îl folosim astăzi și cu situl arheologic de la Popești – numai pe considerentul că așezarea getică din secolele II-I î.Hr. este mai aproape de Dyonissopolis decât Αργεδαβ̣ον /(?) Argedavon situată în Banat (Vărădia).  Așezarea de aici a fost clădită pe o terasă, dominând valea Argeşului, fiind apărată din trei părţi de bălţile din luncă, iar dintr-o parte de trei şanţuri transversale şi de un val de pământ. Este situată în linie dreaptă la 10 Km Sud-Vest de Casa Poporului (București) - astăzi. Reprezintă astăzi un promontoriu. Acest sit arheologic complex acoperă întreaga suprafață a botului de deal (promontoriu) care cuprinde trei parți separate prin trei șanțuri de apărare. Primul sector, cel din vârful promontorului, a fost un zonă rezidențială - o acropolă. Sectorul doi este zona destinată locuințelor, care în ciuda aspectului modest, atestă dovezi clare că a fost ocupată. Al treilea sector, care este cel mai larg, a fost loc de refugiu pentru populația din zonele înconjuratoare în cazul unui pericol iminent. Arheologii au scos la iveală vetre de foc, colibe, unelte, depozite de grâne (?). Aici s-a descoperit o cantitate impresionantă de ceramică specific dacică, dar și imitații după vase grecești. Probabil că aici se afla un important centru ceramic, produsele realizate aici fiind destinate comercializării într-o arie mai mare. Ceea ce a frapat la Argedava sunt informațiile conform cărora în timpul săpăturilor arheologice dintre anii 1946-1954 s-ar fi descoperit scheletele a 80 de uriași, de aproximativ 4 metri. Tot aici s-au mai gasit și calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele de uriași, nu se știe unde.
  Pentru Vasile Pârvan (și pentru mulți alții care de la el, ca și el au promovat aceeași idee), numele Argedava ar putea fi interpretat drept “cetatea de pe Arges” (Argessis), dacă avem în vedere faptul ca “dava”, în limba dacă, avea înțelesul de “oras,cetate,așezare întărită”, iar Argesos era numele dat de strămoșii noștri daci râului numit de noi astăzi Argeș. Faptul că a făcut săpături arheologice aici și a lansat idea că această așezare se numește Argedava, numai pentru că cei din secolele XIV-XXI numesc apa din apropiere Argeș (sau Arghiș, sau Arghieș sau Argiș), nu este suficient. După Vasile Pârvan, pe linia lansată de acesta, Radu și Alexandru Vulpe ignoră ceea ce notează Strabon sau Tabula Poitingeriană, sau promovează idea dubletelor de nume, ce nu are susținere efectiv științifică deplină pentru acestă situație. Un centru al unei căpetenii marcante în apropierea Bucureștiului din epoca promovării naționalismului românesc în ascensiune, în secolele al XIX-lea – al XX-lea, conecta lumea antică într-un mod favorabil la reședința națională românească a epocii contemporane.  Reședința din câmpie avea valoare mult mai mare decât reședința sau reședințele conectate la munte.
   Izvoarele scrise ale secolelor I î.Hr. –Vd.Hr. nu menționează numele acestui râu, lângă care se află situl de la Popești (Giurgiu). Doar pentru secolul V î.Hr. există o mențiune la Herodot Istorii care, printre nume de ape curgătoare din spațiul carpato-danubiano-pontic menționează Ordessos. Felul cum îl menționează printre celelalte ape curgătoare ne obligă să fim circumspecți, să nu punem semn de egalitate între Ordessos și numele Argeș de astăzi, pentru că am construi o certitudine pe nisipuri mișcătoare. Și apoi, o informație de secol V î. Hr. nu este o informație sigură pe deplin în secolul I î.Hr. Practic, nu există documente care să ateste această denumire impusă sitului de la Popești, lângă Mihăilești (Giurgiu) ca Argedava.
  Tăblițele de la Sinaia – atât de controversate – (în varinta de traducere a lui Dan Romalo) pe tăblițele care fac referire la epoca lui Burebista, nu menționează vreun nume de apă care să fie Argeșul de astăzi. Pe aceste tăblițe, alături de numele Dunării este present cel al Jiului.
Vasile Pârvan este un nume, merită tot respectul; Același lucru este valabil și pentru Radu și Alexandru Vulpe. Dar este necesar să fim foarte atenți. Această așezare este importantă pentru câmpia munteană, este pe un traseu de ape care asigură legături rapide pe distanțe mari.
  Decretul dyonisopolitan fiind deteriorat chiar în faţa numelui Αργεδαβ̣ον /(?) Argedavon, acesta ar putea începe cu o consoană: Sargidava, Zargidava. Localizarea în acest caz ar fi alta.
Ptolemeu în Geografia folosește termenul ΔΑΒΑ/dava pentru așezări fortificate geto-dacice.

Asezarea de la Popesti jud Giurgiu


Va urma...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu