Prof.
Pădureanu Elena Sanda
A doua discuţie
este legată de o altă posibilă amplasare a cetăţii de care este legat originea
și locul de plecare al puterii lui Burebista – sugerată de istoricii români ai
secolului al XX-lea - ar fi la Popeşti lângă
oraşul Mihăileşti, Giurgiu, în
apropierea Argeşului. Aici, rezervația arheologică este socotită a adăposti cea
mai mare așezare fortificată, cea mai mare și complexă așezare din Câmpia
Munteană. Între zidurile cetăţii s-au descoperit
colibe, vetre de foc, unelte, depozite de grâne.
Pentru aşezarea
de la Popeşti, așezare de tip oppidum, pe Argeş, arheologii pun în evidență
sedimente din epoca bronzului și fierului. Cele mai numerase urme sunt din
secolele II-I î.Hr. Ei marchează încetatrea activităţii umane în contextu cuceririi Daciei de către romani (începutul secolului al II-lea d.Hr.). Numele
efectiv al așezării de la Popești pentru sec. I î.Hr. nu se constată și din
alte surse scrise ca fiind Αργεδαβ̣ον /(?) Argedavon.
Decretul dyonissopolitan nu face referire la poziția geografică a așezării. Sunt
doar supozițiile istoricilor (sf. sec. al XIX-lea – al XXI-lea) care susțin ipoteza
că Αργεδαβ̣ον /(?) Argedavon este în strânsă relație cu Argeș,
numele râului care trece prin zonă, nume pe care îl folosim astăzi și cu situl
arheologic de la Popești – numai pe considerentul că așezarea getică din
secolele II-I î.Hr. este mai aproape de Dyonissopolis decât Αργεδαβ̣ον /(?) Argedavon situată în
Banat (Vărădia). Așezarea de aici a fost clădită pe o terasă, dominând valea Argeşului, fiind
apărată din trei părţi de bălţile din luncă, iar dintr-o parte de trei şanţuri
transversale şi de un val de pământ. Este situată în linie dreaptă la 10
Km Sud-Vest de Casa Poporului (București) - astăzi. Reprezintă astăzi un
promontoriu. Acest sit arheologic complex
acoperă întreaga suprafață a botului de deal (promontoriu) care cuprinde trei
parți separate prin trei șanțuri de apărare. Primul sector, cel din vârful
promontorului, a fost un zonă rezidențială - o acropolă. Sectorul doi este zona
destinată locuințelor, care în ciuda aspectului modest, atestă dovezi clare că
a fost ocupată. Al treilea sector, care este cel mai larg, a fost loc de
refugiu pentru populația din zonele înconjuratoare în cazul unui pericol
iminent. Arheologii au scos la iveală vetre de foc, colibe, unelte,
depozite de grâne (?). Aici s-a descoperit o cantitate impresionantă de
ceramică specific dacică, dar și imitații după vase grecești. Probabil că aici
se afla un important centru ceramic, produsele realizate aici fiind destinate
comercializării într-o arie mai mare. Ceea ce a frapat la Argedava sunt informațiile
conform cărora în timpul săpăturilor arheologice dintre anii 1946-1954 s-ar fi
descoperit scheletele a 80 de uriași, de aproximativ 4 metri. Tot aici s-au mai
gasit și calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa,
dar care au dispărut, cu tot cu oasele de uriași, nu se știe unde.
Pentru Vasile Pârvan (și pentru mulți alții
care de la el, ca și el au promovat aceeași idee), numele Argedava ar putea fi
interpretat drept “cetatea de pe Arges” (Argessis), dacă avem în vedere faptul
ca “dava”, în limba dacă, avea înțelesul de “oras,cetate,așezare întărită”, iar
Argesos era numele dat de strămoșii noștri daci râului numit de noi astăzi
Argeș. Faptul că a făcut săpături arheologice aici și a lansat idea că această
așezare se numește Argedava, numai pentru că cei din secolele XIV-XXI numesc
apa din apropiere Argeș (sau Arghiș, sau Arghieș sau Argiș), nu este suficient.
După Vasile Pârvan, pe linia lansată de acesta, Radu și Alexandru Vulpe ignoră
ceea ce notează Strabon sau Tabula Poitingeriană, sau promovează idea
dubletelor de nume, ce nu are susținere efectiv științifică deplină pentru
acestă situație. Un centru al unei căpetenii marcante în apropierea
Bucureștiului din epoca promovării naționalismului românesc în ascensiune, în
secolele al XIX-lea – al XX-lea, conecta lumea antică într-un mod favorabil la
reședința națională românească a epocii contemporane. Reședința din câmpie avea valoare mult mai
mare decât reședința sau reședințele conectate la munte.
Izvoarele scrise ale secolelor I î.Hr.
–Vd.Hr. nu menționează numele acestui râu, lângă care se află situl de la
Popești (Giurgiu). Doar pentru secolul V î.Hr. există o mențiune la Herodot Istorii
care, printre nume de ape curgătoare din spațiul carpato-danubiano-pontic
menționează Ordessos. Felul cum îl menționează printre celelalte ape curgătoare
ne obligă să fim circumspecți, să nu punem semn de egalitate între Ordessos și
numele Argeș de astăzi, pentru că am construi o certitudine pe nisipuri
mișcătoare. Și apoi, o informație de secol V î. Hr. nu este o informație sigură
pe deplin în secolul I î.Hr. Practic, nu există documente care să ateste
această denumire impusă sitului de la Popești, lângă Mihăilești (Giurgiu) ca
Argedava.
Tăblițele de la Sinaia – atât de
controversate – (în varinta de traducere a lui Dan Romalo) pe tăblițele care
fac referire la epoca lui Burebista, nu menționează vreun nume de apă care să
fie Argeșul de astăzi. Pe aceste tăblițe, alături de numele Dunării este
present cel al Jiului.
Vasile
Pârvan este un nume, merită tot respectul; Același lucru este valabil și pentru
Radu și Alexandru Vulpe. Dar este necesar să fim foarte atenți. Această așezare
este importantă pentru câmpia munteană, este pe un traseu de ape care asigură
legături rapide pe distanțe mari.
Decretul dyonisopolitan fiind deteriorat chiar
în faţa numelui Αργεδαβ̣ον /(?) Argedavon, acesta ar putea începe cu o consoană:
Sargidava, Zargidava. Localizarea în acest caz ar fi alta.
Ptolemeu
în Geografia
folosește termenul ΔΑΒΑ/dava pentru așezări fortificate geto-dacice.
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu