prof. Pădureanu Elena Sanda
Sibiul este o așezare care a atras
permanent, de-a lungul secolelor. Prin poziția geografică și strategică, în
Depresiunea Sibiului așezarea a fost un spațiu spre care au gravitat interese
umane, etno-politice și militare. Spațiul este locuit și cunoscut încă din
antichitate sub numele de Cibiniensis sau Cibinium, nume care probabil derivă
de la denumirea apei curgătoare ce se află în Sibiul de Jos și care se varsă în
Olt, dincolo de Tălmaciu. Numele de astăzi – numele românesc al orașului se
pare că derivă din această denumire antică. Într-un Ardeal în care comunitățile
etnice diferite – maghiari, sași, secui – au avut o autonomie superioară
comunității românești până la 1918, au impus și întreținut denumiri multiple
pentru această așezare. În secolele XII-XIII, germani colonizați la insistențele
Bisericii catolice și la chemarea Regatului Maghiar, folosesc o denumire
proprie. La 1191, în documente emise de Vatican este menționat numele de
Cibinium (pe filiera numelui ce venea din antichitate). La 1223 este prima
menționare a denumirii germane de Hermannstadt. Acest nume este prezent în
documente de epocă și sub forma de Villa Hermanni. În Regatul Ungariei și apoi
în Principatul Transilvaniei, în Imperiul Astriac, Austro-Ungar, administrația
maghiară și populația maghiară au impus și forma de Ngyszeben – exprimarea în
maghiară a numelui așezării. În epoca medievală, ca urmare a aplicării
conținutului Bulei de Aur din 1224, Sibiu a devenit un important centru
economic, comercial, politic, cultural al comunității germane colonizată în
sudul Transilvaniei – acea comunitate germană care a avut avantaje în baza
dreptului saxon (motiv pentru care a fost numită în timp comunitate săsească,
sașii din Transilvania). Nu trebuie negliat elementul etno-social local alături
de care s-au așezat și s-au impus datorită Bulei de Aur. În secolul al XIV-lea
Sibiu/Hermanstadt/Nagyszeben era deja o cetate medievală importantă, pe dealul
din inima depresiunii largi a Cibinului (sau Sibiului).
Sibiu –
zona centrală cu Piața Huet, Piața Mică, Piața Mare și strada Mitropoliei,
spațiu urban ce concentrează zona cetății medievale cu etapele sale de
fortificații și evoluție
Sibiu – o așezare care astăzi este
reședință de județ; o așezare urbană care păstrează cu o deosebită perseverență
urme ale trecutului – are o importantă carte de vizită prin tot ceea ce îi
ancorează pe locuitorii săi, în epocile anterioare.
La felul
cum edilii acordă atenție elementelor cu caracter istoric, Sibiul poate fi
privit ca un muzeu al arhitecturii de tip medieval desfășurat în ambientul stradal și în spațiul de locuit,
în curțile clădirilor, care continuă să fie în picioare, funcționale, într-un
număr foarte mare în spațiul central al urbei și care nu au suportat modificări
majore prin adaptarea la modernitate și prin implementarea facilităților atât
de necesare societății contemporane în care ne ducem viața de zi cu zi.
Cetatea medievală inițială s-a dezvoltat pe un
spațiu restrâns. În spațiul citadin de astăzi al Sibiului, ea este evidențiată
de dispoziția circulară a clădirilor din jurul Bisericii evanghelice din Piața
Huet. Nu toate clădirile din această piață sunt din timpurile medievale de
început.
PIAȚA
HUET
La început,
Sibiul s-a dezvoltat la fel ca și celelalte așezări săsești din cele șapte
scaune și două districte ale germanilor, în epoca medievală: gospodării
puternice cu case și porți mari la stradă și pe punctul înalt, o biserică
gotică înconjurată de fortificații – ziduri puternice, turnuri și porți bine
ferecate, în dosul cărora se proteja comunitatea săsească sibiană, în caz de
Prima incintă fortificată a Sibiului medieval, azi
Piața (Albert) Huet
Din
Piața Mică spre Piața Albert Huet
Priveliște
panoramă spre Sibiul de Jos – românesc - și Depresiunea Sibiului spre vest,
spre Ocna Sibiului
atacuri, războaie. Piața Huet din Sibiu reprezintă acest nucleu inițial, în care, în
spațiul din fața Bisericii se aduna comunitatea, se făcea comerț. Evoluția
spațiului urban a făcut să se dezvolte o a doua incintă fortificată a așezării, iar la incinta fortificată
inițială să se adoseze
spre interior și
exterior clădiri ale unor familii înstărite și cu rol deosebit în comunitatea
săsească a orașului dar și a Universității săsești, conturate și dezvoltate în
sudul Transilvaniei.în cadrul orașului și breslelor – meșteri, negustori de
seamă cu important potențial material și autoritate.
Prima incintă de
fortificații - Piața Albert Huet - a dezvoltat în timp mai multe puncte de
conectare la incinta următoare a fortificațiilor – unele pentru mijloace de
transport mari, altele doar spații de trecere pietonală. Astăzi, Piața Huet
cunoaște: Trecerea pe sub turnul de apărare, către Sibiul de Jos(2), trecerea
spre Piața Mică, la capătul Podului Minciunilor(1), trecerea pietonală (6), deschiderea
către Piața Mică și stradaMitropoliei, deschidere ce permite și conectarea la
Piața Mare (5) pe lângă zidurile de vest, pe versantul abrupt al dealului, s-a
dezvoltat în timp Pasajul Scărilor (3) Spre sud, este drumul ce trece pe lângă
Primăria Veche a Sibiului, Primărie străjuită de un puternic turn pe lângă care
drumul coboară spre Sibiul de Jos.
1.Turul
Scărilor
permite trecerea din Sibiul de Sus în Sibiul de Jos, coborând pe scări - astăzi.
Este socotit cel mai vechi edificiu funcțional din Sibiu. El face
parte din prima centura de fortificații a Cetătii
Sibiului, centura ce este evidențiată de casele care inconjoară Piața Albert
Huet.
Se presupune că a fost una din porțile acelei prime incinte de piatră. El
datează din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Scările spre Sibiul de Jos
sunt dintr-o etapă mai târzie, când zona a fost asaltată de spații locuibile,
de case. În stânga turnului, astăzi se află Casa Calfelor călătoare În dreapta
turnului se înalță Casa parohială a Bisericii Evanghelice. Multă vreme a fost o
poartă de intrare importantă a celor ce veneau în cetatea Sibiului dinspre
Turnișor și Ocna Sibiului. Până în anul 1860 accesul se putea realiza și
printr-un drum carosabil ce venea din direcția Pasajului Scărilor,continua printr-un
gang, acum închis.
Turul
Scărilor sau Turnul Scării
Vedere
din Piața Albert Huet
Spre
Sibiul de Jos, privind de sub Turnul Scării/Scărilor. În dreapta se intră în
curtea în care se poate vedea zidul cetății
Turnul
Scării
privit
de la scări, loc de intersecție cu intrarea în Pasajul Scărilor. In beciul
clădirii din dreapta, de lângă Turnul Scării funcționează Butoiul de Aur, un
restaurant. Scările Sag
Din
Sibiul de Jos, strada ce duce spre Turnul Scărilor și spre Pasajul Scărilor
Curtea
în care se intră în dreapta, din Turnul Scărilor
În
dreapta imaginii se vede primul zid de incintă al fortificațiilor inițiale ale
Sibiului.Uliá călugărilor
Construcție masivă cu
un singur etaj, realizat din cărămidă, turnul are la primul nivel două treceri
boltite: prima spre actualul pasaj în direcția Străzii Turnului, a doua trecere
pe latura de nord, în direcția Bisericii Azilului. Acesta era accesul
inițial al drumului carosabil ce continua prin
Pasajul Scărilor. Intrând pe sub intrarea boltită spre nord, astăzi într-o
curte îngustă, se poate vedea zidul de incintă spre exterior – prima incintă
fortificată - pe lângă care mergea drumul îngust.
2. Pasajul
Scărilor se află în imediata apropiere a Turnului
Scărilor și a Bisericii Evanghelice. Face legătura între Sibiul de Sus și
Sibiul de Jos. De asemenea face trecerea de la Turnul Scărilor spre Vechea
primărie a Sibiului și strada Centumvirilor. Este încadrat în cea de a treia
etapă a fortificațiilor Sibiului. Cărămida este elementul constructiv de bază.
Contraforții amplii au o largă deschidere peste drumul trecătorilor. Pavajul de
piatră cubică menține caracteristicile epocii de altădată. În partea
superioară, scările duc pașii mai aproape
Pasajul Scărilor, lângăTurnul scărilor, în față la
Butoiul de Aur
Contrafort
în Pasajul scărilor
Gangul
Pasajului scărilor ce duce spre Liceul de Muzică și Arte Plastice
Pasajul
conservă un segment de zid de fortificație din incinta a doua și zidul care îl
dublează pe acesta pentru susținere, consolidare, zid susținut și de contraforți.
Pasajul la începuturi a fost un drum exterior incintei a doua.
Pasajul
Scărilor în inagine de la începutul secolului al XX-lea. Pavajul este
interesant:piatră de râu și piatră cubică, aranjată estetic.
Un culuar îngust permite ieșirea spre strada Centumvirilor
care merge de-a lungul zidurilor de cărămidă din c a treia centură de
fortificații din această zonă a orașului. menține caracteristicile epocii de
altădată. În partea superioară, scările duc pașii mai aproape de Vechea
Primărie a Sibiului. Un culuar îngust permite ieșirea spre strada Centumvirilor
care merge de-a lungul zidurilor de cărămidă din c a treia centură de
fortificații din această zonă a orașului.
3. Casa
Altemberger. Turnul Porții.
https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Old_Sibiu#/media/File:Sibiu_Str_Odobescu_02.jpg
Priveliște
de lângă Casa Altemberger spre Pasajul Scărilor, la începutul secolului al
XX-lea, înainte de 1930
Același
punct, la stânga, zidărie spre Pasajul Scărilor, la dreapta, Turnul Porții, zidul
vechii Primării, Casa Altemberger, în zilele noastre
Același
punct, lângă Casa Altemberger, Vechea Primărie, privind spre Liceul de Muzică
și Arte Plastice, astăzi
Casa Altemberger poartă numele după proprietarul care, la
1545 a înălțat-o. Acesta era pe atunci Magistrat al orașului. Ea este în afara
primei incinte de fortificații, dar în imediata ei vecinătate. Se încadrează
spre sud, în a doua incintă de fortificații și se află lângă Turnul Porții, din sistemul de apărare al Cetății Sibiului. Turnul de Poartă din Sibiu este
un turn construit în secolul al XIV-lea, aproximativ între anii 1330-1366, în
orașul Sibiu și care făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații a
orașului. Este situat astăzi, la intersecția străzilor Alexandru Odobescu și Pasajul Scărilor din Sibiu. Un drum ieșea din cetate pe
aici, spre a duce către Sibiul de Jos, către Cristian și Ocna Sibiului. Turnul păstrează un aspect sobru, foarte apropiat de
aspectul inițial. Turnul
păstrează pe fațada vestică spațiul de ghidare a porții rabatabile, sistem larg
răspândit în Evul
Mediu și des întâlnit la cetățile țărănești.
Poatra de intrare în Primăria Veche
(Casa Altemberger) și alături, Turnul de Poartă, poartă de ieșire din Cetate.
Imagine de la sfârșitul secolului al
XIX-lea. Se poate observa că au fost clădiri atașate clădirii a ceea ce este
astăzi Liceul cu predare în limbă germană, Samuel von Bruckenthal, în zona care
astăzi este stradă. Vegetația era prezentă din abundență
La sfârșitul secolului al XIX-lea,
fotografie de epocă
4. Din
Piața Huet spre Piața Mică, spre Piața Mare, spre Strada Mitropoliei, spre
vechea Primărie a orașului, se megre printr-o zonă de trecere foarte largă,
nespecifică unei vechi fortificații medievale. Această deschidere s-a obținut
în timp, prin demolarea unor construcții mai vechi, prin construirea altora,
prin remodelarea arhitecturală a zonei.
https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Old_Sibiu#/media/File:Sibiu_Piata_Huet_01.jpg
Deschiderea
contemporană spre Piața Mică, spre Piața Mare și către strada Mitropoliei.
Linia roșie sugerează poziția unor clădiri ce au dispărut.
http://www.razvanpop.ro/2009/09/13/istoria-orasului-nostru-sibiu-15/
La
sfârșitul secolului al XIX-lea, capela se observă în continuarea Liceului S.von
Brukenthal. Turnul Preoților nu se profilează în această fotografie de epocă.
http://www.razvanpop.ro/2009/09/13/istoria-orasului-nostru-sibiu-
Capela Sf. Iacob și Turnul preoților, în
continuarea Liceului S. Von Brukenthal. Ele nu mai există în prezent. Imaginea
este din secolul al XIX-lea. Se poate observa pavajul.
5. Pasajul Pantofarilor
Într-o casă
al cărei parter a fost realizat în secolul al XV-lea, pe zidul primei incinte de fortificaţii, iar etajul s-a înălțat în 1569, o casă ce și-a înnoit acoperișul în secolul al
XVIII-lea – el fiind și astăzi în uz – a fost înglobat înglobat Pasajul Pantofarilor (SCHUSTERLOCH).
Casa este cu fațada în
Piața Mică. Pasajul a fost încorporat
probabil în secolul al XVIII-lea, prin extinderea etajului întâi și realizarea
celui de al doilea (mansarda vizibilă în Piața Huet).
Casa ce
încorporează Pasajul Pantofarilor, văzută din Piața Huet
Pantofarilor dinspre Piața Mică spre Piața Huet
Pasajul Pantofarilor dinspre Piața Huet
către Piața Mică
6. Astăzi, Piața Huet mai are o zonă de trecere spre
Piața Mică. Este acea zonă care face deschiderea către Piața Mică. Trecerea se
face în dreptrul Podului Minciunilor.
Trecerea spre Piața Mică, în zona
Podului Minciunilor.
PIAȚA
MICĂ
Piața
Mică din
Sibiu se încadrează celei de a doua incinte de fortificații a cetății Sibiului.
A fost construită în secolele
XIV-XVI. Este cunoscută şi sub numele de “Ringul cel mic”, ea reprezintă
vechiul centru comercial al urbei. Latura nordica a pietei urmareste conturul
celei de-a doua centuri de fortificatii. Această latură este sub forma
circulara, marcată de clădiri de epocă ce urmăresc conturul primei centuri de
fortificții, delimitând Piața Mică de Piața Huet. Piaţa este împărţită în două
părţi distincte delimitate de Strada Ocnei. Aceasta coboară de la Turnul
Sfatului, pe sub Podul Minciunilor spre Sibiul de Jos. Piața are căi de acces, puncte de trecere
spre Piața Mare, spre Piața Aurarilor, spre Piața Dragoner. Trecerile spre
Piața Huet au fost deja prilej de prezentare.
http://patrimoniu.sibiu.ro/cladiri/piata_mica/92
Piața
Huet și Piața Mică văzute din Turnul Bisericii evanghelice la 1929
Casele aici au o caracteristică a lor: loggia de la parter, boltită şi semideschisă spre
piaţă, cu arcade semicirculare susţinute de portanţi. Clădirile din Piaţa Mică
adăposteau ateliere meşteşugăreşti şi în aceste spaţii erau etalate mărfurile.
Începând cu mijlocul sec XIX, arcadele au început să fie zidite.
Piața Mică este străbătută de Drumul sau Strada Ocnei ce leagă Sibiul de
Jos de Sibiul de Sus până în fața Turnului Sfatului. În spațiul Pieței,
aproximativ pe acest traseu s-a aflat un tunel de trecere dinspre Orașul de Sus
spre Orașul de Jos, tunel peste care, până la 1851 s-au aflat case și o
biserică evanghelică. Tunelul, loc de depozitare a gunoaielor din piață, a
duhorilor resturilor în descompunere - în epoca austriacă, nemaiavând funcții
strategice, în apărarea cetății – împreună cu clădirile de deasupra au fost
demolate, creându-se strada ce străbate piața.
Stăpânirea austriacă a adus modificări în sud-est. Pe locul casei
breslei croitorilor, care a dispărut, s-a construit biserica şi casa
parohială romano-catolică (1726-1733). Spre sud, modificările au fost profunde,
pentru a se înălța Primăria actuală împreună cu alte clădiri, într-o vreme mai
târzie.. Cea mai mare parte a Pieței Mici consevă clădiri din secolele al
XV-lea și al XVI-lea, fără modificări semnificative.
1.Turnul
Sfatului este
una din clădirile istorice emblematice pentru oraș. Este o clădire ce datează
din anii 1224-1241. Este menționat în documente la 1324. Acest turn aparține
celui de-al doilea sistem de fortificații ale Sibiului. El servea ca poartă de
intrare în cetate. Pentru că se afla situat
chiar lângă clădirea în care se aduna “sfatul oraşului” a primit numele de
Turnul Sfatului. Natura – cutremurele -
și evenimentele distructive au făcut ca acest turn să
suporte
de-a lungul timpului multe transformări pentru a ajunge la forma de astăzi,
conservată cu atâta dăruire de sibieni. Turnul atinge numărul de niveluri de
astăzi la 1826. Acoperișul, și el a avut
forme diferite, pentru a se ajunge la forma pe care noi o putem vedea astăzi (datează di 1824). Acest turn a fost punct de observaţie în caz de incendii,
fortificaţie, depozit de cereale, arest și ăn ultima vreme spațiu muzeal, loc
de vizitare de către turiști.
La parter are o amplă trecere boltită care la
începutul sec XX era pictată (Luceafărul, 1 iulie 1910). Al doilea tunel este practic pe sub o casă vecină,
lipită de turn. Acest tunel a fost deschis la inceputul anilor '30.
Turnul Sfatului cu cele două ganguri de
trecere. În stânga, clădirea ce a găzduit primăria orașului în secolele al
XIV-lea și al XV-lea
Turnul Sfatului văzut din Piața Mare, cucele
două ganguri de trecere
http://patrimoniu.sibiu.ro/cladiri/piata_mica/92
Pe sub
Turnul Sfatului, spre Piața Mică, noaptea
http://www.razvanpop.ro/2012/02/20/istoria-orașului-nostru-sibiu-13/
Turnul Sfatului reprezentat în pictura lui Franz Neuhauser jr.,
într- altă formă decât cea de astăzi
2.Pasajul Pielarilor
Pasajul Pielarilor încorporat unei clădiri din Piața Mică ce a
fost sediul primăriei în secolele XIV-XV.
În stânga Turnului
Sfatului este clădirea în care a funcționat Primăria orașului în secolele
XIV-XV, până în 1494. Prelungiri ale construcţiei au fost făcute pentru
realizarea celor 2 pasaje de trecere: pasajul pietonal din partea stângă a
clădirii – Pasajul Pielarilor - şi rezalitul ce se leagă de turnul vechii
primării (din dreapta) – Turnul Sfatului.
Pasajul
Pielarilor
în Piața Mică
Intrarea
din Piața Mică spre strada Avram Iancu
Pasajul noaptea
În 1853 s-a extins clădirea deasupra
PASAJULUI PIELARILOR ce lega piaţa de str. Avram Iancu, înglobând un turn al
celei de a II-a incinte situat în capătul dinspre piaţă al pasajului Turnul a
suportat modificări pentru a se încadra construcției alăturate. Numele de
Pasajul Pielarilor vine de la faptul că turnul de altădată era păzit și
întreținut de cei din breasla pielarilor.
Din 1853 pasajul de legătură spre strada
Avram Iancu a fost acoperit prin extinderea casei. Gangul spre str. Avram Iancu
este mai îngust decât segmentul de sub turn El este boltit semicilindric şi
aplatizat.
3. Pasajul
Aurarilor se află în partea nordică a Pieței Mici. El pornește din Piața
Mică pe sub turnul încorporat unei case. Turnul de sub care pornește pasajul –
Turnul Porții Aurarilor - a fost construit în secolul al XIII-lea, ca parte a
sistemului de fortificații din acea vreme. Pasajul coboară cu trepte între case,
spre Piața Aurarilor care se găsește în Orașul de Jos. Numele Pasajului și al
pieței sunt strâns legate de faptul că în acest spațiu se aflau numeroase
ateliere ale aurarilor din breasla cu același nume. Pasajul și piața spre care
duce acesta au păstrat aspectul ce s-a impus încă de la mijlocul secolului al
XVI-lea. Acest pasaj face legătura între incinta fortificată a doua (punctată
de Piața Mică) și a patra a orașului. Acest turn a subzistat unui bastion de
poartă din care se
păstrează o parte de zid crenelat, înglobat în corpul unei construcţii civile
ulterioare anului 1551.
http://www.razvanpop.ro/2012/02/20/istoria-orașului-nostru-sibiu-13/
Turnul
Aurarilor înglobat unei clădiri de secol XVI, în Piața Mică. Intrarea în
Pasajul Aurarilor
Prin
Pasajul Aurarilor se urcă spre Piața Mică
Coborând
spre Piața Aurarilor prin Pasajul Aurarilor.
Piața Aurarilor
4. Podul
Minciunilor
La 1851 s-a demolat un număr însemnat de clădiri ce
s-au aflat pe linia mediană a Pieței Mici, construite peste tunelul ce venea
dinspre Sibiul de Jos, către Turnul Sfatului, pe un traseu curbat. În partea
opusă Turnului Sfatului, acest tunel de trecere se termina în zona unui turn
din incinta de fortificații – a doua incintă – turn realizat în secolul al
XIII-lea iar mai târziu transformat în locuință. Întrarea în tunel și în piață
a fost flancată de două trasee pietonale – scări de lemn probabil acoperite. După
distrugerea caselor și a tunelului s-a simțit nevoia remodelării spațiului
urban pentru a putea avea o circulație firească în acest spațiu. Astfel s-au
remodelat accesele pietonale. S-a refăcut integral din piatră accesul pietonal
din dreapta. Accesul pietonal din stânga s-a refăcut doar parțial.
La 1859 s-a
realizat primul pod din metal care permitea trecerea dinspre Piața Huet,
dinttr-o parte a Pieței Mici în cealaltă, peste traseul stradal ce s-a amenajat
pe traseul tunelului demolat.
Podul
Minciunilor construit în 1859. A fost dat în folosință în 1860
http://patrimoniu.sibiu.ro/cladiri/piata_mica/92
Clădirile și tunelul care au fost
demolate la 1851, pentru a se ajunge la
ceea ce numim noi astăzi Piața Mică
De pe
Podul Minciunilor catre Piața Dragoner, către Sibiul de Jos.
Piața
Dragoner – imagine de epocă
Piața
Mare
Piața centrală a
Sibiului se numește Piața Mare. Ea este cunoscută ca Großer Ring, Maior
Circulus vulgariter Kornmargt („Inelul
Mare, iar popular “târgul cerealelor”) Această piață era funcțională încă de la 1366. Este
cea mai mare piață publică din orașul vechiîncadrată in interiorul celei de a
treia incinte fortificate a cetății Sibiului. Aici se realiza negoț, se
organizau adunări cetățenești, târguri și chiar și execuții. În secolul al
XVI-lea această piață a devenit centrul orașului. Piaţa are lungimea maximă de 142 m, iar lăţimea de 93 m.
Piața Mare –fotografie făcută din fața Primăriei actuale a
orașului. Ieșirea către Biserica Ursulinelor, către Gară (1) și spre Strada
Avrem Iancu (2)
Piața
Mare văzută din Turnul Sfatului. În fundal sunt Masivul Făgăraș - stânga - si
Munții Cindrel – dreapta. Ieșirea spre strada Nicolae Bălcescu, Hotelul
Împăratul Romanilor (1)
Fotografie de epocă a Pieței Mari Central se află statuia lui Nepomuk
Iagine a
pieței din perioada comunistă – Casa albastră, Muzeul Bruckenthal, Primăria
actuală, Biserica romano-catolică. Ieșirea din piață către strada Mitropoliei,
Primăria veche, pasajul Scărilor, Sibiul de Jos
Astăzi, din această piață spre Piața Mică se poate
ajunge prin Pasajul Pielarilor, prin cele două ganguri de sub Turnul Sfatului. Epoca austriacă a adus
modificări și a înălțat biserica romano-catolică, casa parohială a acesteia și
colegiul iezuiților. Alături de această biserică s-a înălțat mai târziu
clădirea ce găzduiește primăria actuală a Sibiului. Într biserica
romano-catolică și primărie, pe sub turnul bisericii se află spațiu de trecere
pietonală dinspre Piața Mare spre Piața Mică, sudul acesteia. Pe cele patru
colțuri ale pieței, astăzi se intră prin patru străzi care și ele au clădiri
protejate de legislația monumentelor istorice.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-romano-catolica-sibiu-67557.html
Trecerea pietonală dintre Piața Mare și Piața Mică
Casa
generalilor cu gangul spre Piața Schiler
Casa generalilor este o casă care inițial a fost
construită în secolul al XV-lea, la dimensiuni mai mici decât cele de astăzi.
Ea a trecut in proprietatea mai multor familii princiare săsești, până să
devină proprietatea orașului, la 1598. După această dată se produce modificarea ce permite ca pe o fâşie îngustă a casei să
se amenajeze o trecere spre Piaţa
Pajiştii (Wiesenplatz). Astăzi, acest pasaj face trecerea către Piața Schiler.
În 1779 clădirea a fost achiziţionată de către Magistratură, pentru ca între
anii 1784 - 1904 aici să-şi aibă sediul Comandantul general al trupelor
austriece din Transilvania (sec. XVIII-XIX). Din acest motiv
casa poartă numele de "Casa Generalului". Această trecere a fost
lărgită în anul 1784, când au fost amenajate cele două clădiri ca sediu al
comandantului militar, primind formă de azi. De atunci poartă denumirea de “Generalloch”
(Gaura generalului) Sibienii cunosc multe legende picante despre generali care
au fost cazați în această casă.
Cine trece
pe strada Mitropoliei poate întâlni un gang de trecere, nu departe de biserica
reformată calvină. Gangul care uneşte
str. Mitropoliei cu strada Xenopol trece pe sub clădirea de la nr. 11, o
clădire înălțată pe la 1500 și care a suferit importante transformîri în
secolul al XVIII-lea, odată . Acest gang a apărut prin obturarea Uliţei
Balului. Are o vechime estimată în jurul anului 1500. Alături se află
casa cu cariatide, la fațadă, două statui feminine ce susțin un balcon pe sub
care se pătrunde în curtea interioară a casei printr-o poartă mare, spacifică
lumii sașilor. O parte din gang este deschisă spre înaltul cerului.
Gangul
din strada Mitropoliei
Intrare în gang către strada
Mitropoliei
Intrarea în gang din strada
Odobescu, către str. Mitropoliei
Din strada Mitropoliei, pe strada Poștei se ajunge
la Strada Centumvirilor sau popular, Spinarea Câinelui. Este o stradă care
urmărește zidul de incintă – a treia incintă de fortificații - către Sibiul de
Jos. Aici, în continuarea străzii Poștei se coboară în Sibiul de Jos pe scări
ce te duc dincolo de zidul de cărămidă al fortificației sibiene. Această scară
împarte trada Centumvirilor în două. Scările "Poschen", care fac legătura între cele
două cartiere ale oraşului vechi.
Scara Poschen
Un alt gang de trecere
se află nu departe de Biserica franciscană. Acesta se încadrează la categoria
cea mai îngustă stradă din Sibiu. Aceată îngustă cale pietonală face legătura
între strada General Gheorghe Magheru și Strada Șelarilor.
Ieșirea în strada Șelarilor
Pasajul Școlii face trecerea
între strada Avram Iancu și strada Movilei, pe care se află o patre din zidul
incintei a treia fortificate spre Sibiul de Jos. Acest pasaj se află într-un
spațiu arhitectural de secol XVIII. Zona a purtat de-a lungul timpului mai
multe nume: la 143 se numea Auf dem Stupchen, la 1872 ppurta numele de
Schullergasse. La 1947 se impune traducerea Pasajul Școlii.
Pasajul Școlii se află nu departe
de strada Movilei , stradă pe care se regăsește o parte duin zidul din incinta a III-a a Sibiului, către Sibiul de
Jos.
Cu rigurozitate și nostalgie, sibienii
păstrează și întrețin moștenirea comunității minorității germane, săsești
profund diminuată în zilele noastre – conform recensământul din 2011.. Cu
seninătatea acceptării și confruntați cu realitatea vieții de zi cu zi, românii
trec peste animozitățile interetnice – care secole de-a rândul nu le-a permis
românilor să se așeze în cetatea Sibiului – animozități ce țin de trecut, și se
prezintă lumii cu aceste embleme ale lumii medievale ardelenești, care stau cu
mândrie alături de reperele lumii medievale din orice altă parte a Europei sau
a lumii.
____________________________________
Bibliografie:
Alexandru Avram, Vasile Crișan - Sibiu. Ghid Cultural Turistic (Ed. FF Press, București, 1998)
http://www.descopera.org/sibiu-un-oras-medieval/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sibiu
http://wikimapia.org/10925577/ro/Cea-mai-ingusta-strada-din-Sibiu
http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/la-pas-pe-spinarea-cainelui-99356.html
Fotografii
personale -2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu