CĂCIULAȚI - CEALMAGEA (PERIEGHEZĂ) - prof. Pădureanu Elena Sanda

La Căciulați-Cealmagea este o văioagă/viroagă. Este situată la stânga față de urmele circulare de locuire, de activități umane. Aceasta prezintă trei componente: un spațiu din care firul de apă ieșea la suprafață pentru a curge. Este o zonă în care pământul este ușor adâncit semicircular față de suprafața firească.
În imaginea de mai sus, punctul de izvorâre e privit din partea superioară către vale. Urmează o zonă de piatră calcaroasă - zonă în care calcarul este modelat antropic sub formă de paralelipipede cu fețe drepte, în unghiuri drepte, în trepte, peste care apa s-a scurs.
La partea superioară, piatra calcaroasă are o modelare în formă semicirculară - ca și cum a fost pregătită pentru căderea apei peste ea; ca și cum în această formă semicirculară s-ar fi aflat o instalație tehnică - o ștează?! Șteaza este în spaâiul românesc o instalație tehnică cu ajutorul căreia se spălau rufele în zonele de munte. Să fi existat și aici, în Dobrogea asemenea șteze, într-un timp trecut? Cât de îndepărtat? Ceva mai jos, apar alte urme antropice în unghiuri drepte și fețe verticale, în trepte.
f73f55c3681.jpeg"/>
Între aceste paralelipipede și trepte de calcare se află o zonă orizontală, îngustă, de câțiva centimetri lățime, asemănătoare unui canal de scurgere lung de aproximativ un metru. Această modelare a calcarului aflat la suprafață sugerează utilizarea apei în scop precis - foarte probabil că sugerează existența cândva, cu mult timp în urmă a unei instalații tehnice ce folosea apa, în scop comunitar, bine definit. E adevărat că pot fi și voci care să spună că aceste modelări pot fi naturale, ca urmare a intemperiilor, a timpului foarte îndelungat ce s-a scurs. Cine privește cu atenție calcarele din acest punct poate observa mușchi galben, gri dar mai ales de culoare foarte închisă, aproape neagră, mușchi care sugerează părăsira acestui loc de către activitățile umane constante, de foarte multă vreme.
Aceeași fantă în piatra de calcar este prezentată de cele trei imagini de mai sus din trei poziții diferite. Cea de a treia imagine ne orientează către vărsarea firului de apă spre vale. Malul dinspre așezare este modelat de om pe o zonă mai lungă. Este mai abrupt, cu piatra de calcar la suprafață.
Celălalt versant este natural, în pantă destul de abruptă.
Acolo unde altădată curgea apă, acum se poate vedea o potecă pe care - de primăvara până toamna târziu circulă ciobanii cu oile la păscut, sau urcă la picior fermierii, lucrătorii agricoli către ogoarele de pe platou. Asemenea văioage/viroage modificate antropic - mai mari sau mai mici -, situate la margine de așezare, exploatări mai mari sau mai mici de piatră de calcar și exploatări de pământ galben, de lut sunt prezente la periferia a numeroase așezări din partea de sud a județilui Constanța sau pe întreg arealul dobrogean. Ele sunt caracteristice unei perioade îndelungate de timp. Apa de suprafață, piatra de calcar, lutul au fost indispensabile epocii elenistice, epocii getice, epocii romane, epocii bizantine - și otomane. E adevărat că tehnica de utilizare a acestor materiale indispensabile a diferit de la o epocă la alta. Când apa de suprafață a dispărut, s-au căutat alte surse, prin puțuri de apă. Piatra de calcar și lutul însă, au fost mereu preznte în acest areal. Doar preocupările oamenilor s-au schimbat și au abandonat treptat activitățile, locul. Amprenta prezenței umane poate însă fi observată pe teren, chiar dacă Omul nu mai viețuiește constant aici.