Mănăstirea Cozia - Sfinții Militari (I) prof. Pădureanu Elena Sanda

    Dacă mergi pe Valea Oltului, vei întîlni Mănăstirea Cozia - un complex arhitectural ortodox extraordinar. 
 
    
     Pisania ce se află pictată în interior, grăiește astfel: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, unde să prăznuieşte hramul prea sfintei şi începătoarei de viaţă Troiţă, iaste zidită den temelie de blagocestivul răposat Domnu Io Mircea Voievod cel bătrân, la cursul anilor 6894 (1386) care o au înfrumuseţat în lăuntru cu tot felul de podoabe şi afară întărind-o cu venituri pentru chivernisirea ei; iar pentru multă vreme a trecuţilor ani, fostu-s-au pierdut podoaba ei cea dintâi a zugrăvelii şi văzând-o stricată, cinstitul şi de bun neam, dumnealui Jupân Cantacuzino bi vel păharnic, feciorul spăt. Drăghici, îndemnatu-s-au de dumnezeiasca râvnă de o au zugrăvit precum a se vede, pentru a lui veacinică pomenire. În zilele prealuminatului şi înălţatului Domnu Io Constantin B. Basarab Voievod, fiind păstor Ţărei prea sfinţitul mitropolit chir Teodosie, leat 7213 (1705); iar năstavnic Serafim Ieromonah. Ipisah Preda i snă (fiul) ego Ianache Sima Mihăilă zugrafi." La intrare se regăsește și o ată pisanie în piatră Se regăsește în pridvor, deasupra ușii de la intrare - doar că aici se găsește o eroare de datare, o eroare care e posibil să fi aparținut ciopitorului: leat 6809 (sic 1301). Această pisanie sună astfel: „Întru slava sfintei şi de viaţă făcătoarei Troiţe s-au înălţat din temelie această sfântă biserică, de creştinul Domn al Ţării Româneşti Io Mircea Voievod, la leat 6809 (sic 1301)* şi lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulţimea anilor, am luat iară această înfrumuseţare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B Voievod, fiind mitropolit al Ţării Româneşti chir Teodosie şi ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail” Dacă privim cu atenție, pisania din interior menționează că Mircea Voievod cel Bătrân au înfrumuseţat în lăuntru cu tot felul de podoabe. Această pisanie susține că multă multă vreme a trecuţilor ani, fostu-s-au pierdut podoaba ei cea dintâi a zugrăvelii şi văzând-o stricată, cinstitul şi de bun neam, dumnealui Jupân Cantacuzino bi vel păharnic, feciorul spăt. Drăghici, îndemnatu-s-au de dumnezeiasca râvnă de o au zugrăvit precum a se vede, pentru a lui veacinică pomenire. Jupân Cantacuzino bi vel păharnic, feciorul spăt. Drăghici trăiește în sec. al XVI-lea și la începutul secolului al XVIII-lea. Cultural, aparține epocii cronicarilor dar și al iluminismului timpuriu în Țările Române - o epocă în care circulă idei renascentiste, umaniste târzii dar și ale iluminismului european. Jupân Cantacuzino bi vel păharnic, feciorul spăt. Drăghici susține pe cheltuiala sa, sponsorizează refacerea picturii. Textul acesei pisanii ne sugerează în final că năstavnic Serafim Ieromonah. Ipisah Preda i snă (fiul) ego Ianache Sima Mihăilă zugrafi Ei sunt cei implicați în executarea picturii, a iconografiei interioare și a celei din pridvorul adăugat de Constantin Brâncoveanu. Este această pictare interioară a Bisericii Mănăstirii Cozia - de la începutul sec. al XVIII-lea, din epoca brâncovenească o repictare fără derapaje a iconografiei din vremea de început, din vremea lui Mircea Cel Bătrân?! Pisania ne spune despre pictura interioară: pentru multă vreme a trecuţilor ani, fostu-s-au pierdut podoaba ei cea dintâi a zugrăvelii şi văzând-o stricată Dacă se acceptă ideea că pictura a fost doar refăcută în ansamblul său, atunci putem spune că avem și astăzi teme iconografice care s-au pictat în vremea lui Mircea cel Bătrân. Dacă am porni de la această ipoteză - că reprezentanții epocii brâncovenești au respectat - în procesul de refacere, de restaurare - ceea ce au creat cei din vremea lui Mircea, atunci se poate vorbi într-o anumită cheie despre o parte a iconografiei din lăcaș: sfinții militari care se află pictați pe pereții celor două abside laterale ale bisericii.
Către naos, șirul Sfinților Militari este delimitat de alte secvențe iconografice prin prezența Arhanghelilor. Între Sfinții Militari se află - pe peretele absidei din dreapta, după sensul de intrare - Sf. Dimitrie și Sf. Gheorghe.
                                                                        Sf. Dimitrie
                                                                        Sf. Gheorghe 
 
    Spre deosebire de alte picturi din alte biserici, aici Sfinții Militari sunt însoțiți de anumite reprezentări, în zona umerilor, nu numai în zona picioarelor. Sf. Dimitrie este însoțit de imaginea Soarelui, poziționată deasupra umărului stâng. Pe umărul drept pare a avea un coif răsturnat. Sulița și sabia îi sunt arme. Sub picioare are un personaj cu capul încoronat - e reprezentat ca războinic distrugător de împărății. Sf. Gheorghe are scut în formă drptunghiulară, sabia la soldul stâng, în spate, sulița în mâna dreaptă - la fel ca și Sf. Dimitrie, are sabie și suliță - iar sub picioare are un balaur. Dacă prin reprezentarea consacrată pentru Sf. Gheorghe putem intui un sincretism care ne îndreaptă gândurile către Cavalerul trac, Sf. Dimitrie - așa cum e reprezentat aici - ne poate duce cu gândul la un sincretism în care creștinismul a încorporat un zeu solar, un zeu masculin, sub haina lui Dimitri/Demetrios/Dumitru. Sugestia care îmi vine în minte cu ușurință este...zeul Mithra (Deo Mithra...) - un zeu de sorginte îndepărtată medo-persană, pontică (în vremea lui Mithridate al VI-lea Eupator), un zeu care a pătruns în rândurile armatei Imperiului Roman, Imperiu care după 395 a ridicat la politică de stat crestinismul și a trecut la anularea publică, oficială a politeismului devenit decadent. Într-un Sfânt războinic, militar nu putem intui originea feminină a unei zeițe precum Demetra - indiferent că îi pronunțăm numele Dimitrie, Dumitru, Demetrios. 
 
Surse: 
Moisescu Cristian, Arhitectură Românească Veche, Ed. Meridiane, București, 2001, ISBN 973-33-0440-9, ISBN 973-33-0452-2, 
http://uav2020.ro/istorie/manastirile-sf-nicodim-mircea-cel-batran/manastirea-cozia/ http://www.monumenteoltenia.ro/manastirea-cozia/ 
https://www.facebook.com/sabiidetoledo/posts/sfinti-militari-la-manastirea-cozia/837551429671631/

CĂCIULAȚI - CEALMAGEA (PERIEGHEZĂ) - prof. Pădureanu Elena Sanda

La Căciulați-Cealmagea este o văioagă/viroagă. Este situată la stânga față de urmele circulare de locuire, de activități umane. Aceasta prezintă trei componente: un spațiu din care firul de apă ieșea la suprafață pentru a curge. Este o zonă în care pământul este ușor adâncit semicircular față de suprafața firească.
În imaginea de mai sus, punctul de izvorâre e privit din partea superioară către vale. Urmează o zonă de piatră calcaroasă - zonă în care calcarul este modelat antropic sub formă de paralelipipede cu fețe drepte, în unghiuri drepte, în trepte, peste care apa s-a scurs.
La partea superioară, piatra calcaroasă are o modelare în formă semicirculară - ca și cum a fost pregătită pentru căderea apei peste ea; ca și cum în această formă semicirculară s-ar fi aflat o instalație tehnică - o ștează?! Șteaza este în spaâiul românesc o instalație tehnică cu ajutorul căreia se spălau rufele în zonele de munte. Să fi existat și aici, în Dobrogea asemenea șteze, într-un timp trecut? Cât de îndepărtat? Ceva mai jos, apar alte urme antropice în unghiuri drepte și fețe verticale, în trepte.
f73f55c3681.jpeg"/>
Între aceste paralelipipede și trepte de calcare se află o zonă orizontală, îngustă, de câțiva centimetri lățime, asemănătoare unui canal de scurgere lung de aproximativ un metru. Această modelare a calcarului aflat la suprafață sugerează utilizarea apei în scop precis - foarte probabil că sugerează existența cândva, cu mult timp în urmă a unei instalații tehnice ce folosea apa, în scop comunitar, bine definit. E adevărat că pot fi și voci care să spună că aceste modelări pot fi naturale, ca urmare a intemperiilor, a timpului foarte îndelungat ce s-a scurs. Cine privește cu atenție calcarele din acest punct poate observa mușchi galben, gri dar mai ales de culoare foarte închisă, aproape neagră, mușchi care sugerează părăsira acestui loc de către activitățile umane constante, de foarte multă vreme.
Aceeași fantă în piatra de calcar este prezentată de cele trei imagini de mai sus din trei poziții diferite. Cea de a treia imagine ne orientează către vărsarea firului de apă spre vale. Malul dinspre așezare este modelat de om pe o zonă mai lungă. Este mai abrupt, cu piatra de calcar la suprafață.
Celălalt versant este natural, în pantă destul de abruptă.
Acolo unde altădată curgea apă, acum se poate vedea o potecă pe care - de primăvara până toamna târziu circulă ciobanii cu oile la păscut, sau urcă la picior fermierii, lucrătorii agricoli către ogoarele de pe platou. Asemenea văioage/viroage modificate antropic - mai mari sau mai mici -, situate la margine de așezare, exploatări mai mari sau mai mici de piatră de calcar și exploatări de pământ galben, de lut sunt prezente la periferia a numeroase așezări din partea de sud a județilui Constanța sau pe întreg arealul dobrogean. Ele sunt caracteristice unei perioade îndelungate de timp. Apa de suprafață, piatra de calcar, lutul au fost indispensabile epocii elenistice, epocii getice, epocii romane, epocii bizantine - și otomane. E adevărat că tehnica de utilizare a acestor materiale indispensabile a diferit de la o epocă la alta. Când apa de suprafață a dispărut, s-au căutat alte surse, prin puțuri de apă. Piatra de calcar și lutul însă, au fost mereu preznte în acest areal. Doar preocupările oamenilor s-au schimbat și au abandonat treptat activitățile, locul. Amprenta prezenței umane poate însă fi observată pe teren, chiar dacă Omul nu mai viețuiește constant aici.