Din ciclul : "Dobrogea - reconectari Carpatice"
Prof. Pădureanu
Elena Sanda
Încă din epoca
primelor cercetări asupra monumentului, Furtwangler, Nicolae Iorga, socoteau că
monumentul era construit anterior epocii lui Traian. Nicolae Iorga,
referindu-se la data atribuită construirii monumentului, scria că: “Baza însăși
a vechii argumentații nu se clatină numai, dar ea nu a fost niciodată serios
stabilită.” Adolf Furtwängler, arhelog german susținea:”Acest monument
nu are nimic comun cu ce se cunoaște din epoca lui Traian.” Deși punctează
această idée, Furtwangler socotea a fi fost realizat în timpul lui Augustus,
pentru a marca victoria lui Crasus, ducând și el, într-o epocă anterioară lui
Traian realizarea acestui monument.
G. Wutzer afirma: “Nu mi s-a întâmplat să văd vreodată ceva
asemănător la vreun monument de artă romană sau greacă.”9
Monumentul pare mai degrabă o confiscare a
unui monument mai vechi, al localnicilor geţi, în interesul triumfalist şi
comemorativ al Romei imperiale, împăratului Traian. Să nu uităm că Roma, acolo unde se confrunta
cu o rezistenţă dârză şi consecventă, greu de biruit, dacă învingea, avea grijă
să distrugă tot ce era reprezentativ celor cuceriţi, tot ce ar fi stârnit
spiritul de opoziţie, rezistenţă şi să se substituie într-un mod propriu,
grandios, care să-i impună ireversibil
autoritatea şi decizia, forța.
Sursa: http://drumliber.ro/cetatea-si-monumentul-tropaeum-traiani-adamclisi/
Relaţia dintre reconstrucţie şi monumentul propriu-zis
Ipoteza este lansată de cercetători ai secolelor
XX-XXI pe baza a numeroase discordanţe
între conţinutul metopelor de pe monument, calitatea realizării artistice, reprezentările
de pe Columna lui Traian şi desfăşurarea evenimentului, cunoscută din texte
ajunse până la noi. Ipoteza promovează ideea că Monumentul de la Adamclisi este
mai vechi decât Columna, cu o epocă istorică (cel puțin), cu un numar de ani
suficient de mare, că pare a fi de origine dacică. Însăşi forma monumentului nu
are de a face cu formele specific romane ale monumentelor comemorative şi
triumfaliste. Compoziţia monumentului pare a fi opera unui iniţiat, probabil
Marele Preot al dacilor, care impunea linia simbolisticii şi a formelor de
manifestare sacralizată, sacralizatoare şi eroico-comemorativă. Marele Preot al
dacilor cunoştea tainele Cerului şi ale Pamântului, cu alte cuvinte era iniţiat
în ştiinţele spirituale. Semnele geometrice şi vegetal-animaliere de pe
Monument sunt simboluri, care în limba iniţiatilor reprezintă forţe ajutătoare
omului. Sunt reprezentări simolice chemate să exprime, să protejeze, Pentru
muritorul de rând, neiniţiat, ele sunt simple elemente decorative.10
Pentru romani nu erau caracteristice asemenea simboluri, pentru monumente
comemorativ-triumfaliste. Este monumentul iniţial realizat de
Deceneu-Burebista, dar confiscat şi cu sensul deturnat de Traian? Este el un
monument comemorativ pentru Burebista, sau pentru un alt conducător iportant
comunităţii getice, dintr-o etapă istorică mai veche? Tudor Diaconu, Ilie
Stancu, Virgiliu Oghina integrează prin
studiile lor monumentul ca fiind getic, de natură sacral-funerară.11 Mai recent, Vasile Rudan, expert privind verificarea în teren a raportărilor făcute
de către arheologi (expert şi în măsurători extrasenzoriale), prezintă aspecte ale colaborării domniei sale
cu Institutul de studii istorice şi social-politice de pe lângă
C.C. al PCR, anii ’80-’89 ai epocii ceauşiste, în strânsă legătură cu
monumentul de la Adamclisi. Ceea ce pune în lumină, este faptul că în secolele al
XX-lea – al XXI-lea, Vaticanul continuă
să blocheze informaţiile pe care le deţine legat de acest monument, rolul şi
valoarea sa în istorie; evidenţiază că istorici şi cercetători români cunoşteau
acest aspect şi au lăsat ca lucrurile să continue pe acelaşi făgaş, implicând
şi pe Nicolae Ceauşescu în restaurarea monumentului din replici, ca fiind
ridicat de Traian, să comemoreze victoria repurtată asupra dacilor (Nicolae
Ceauşecu îşi puse semnătura în cartea de onoare, prin care atestase că
monumentul era roman). Solicitat să investigheze pluridisciplinar monumentul, în 1982 a ajuns la concluzia că
acesta aparţinea epocii bronzului şi ariei culturale carpato-danubiano-pontice
şi balcanice; că textul latin prezent între piesele aflate în muzeu, aşa cu era
formulat şi s-a păstrat, nu pomeneşte că
cetăţenii Romei să-i fi înălţat lui Traian vreun monument triumfal, cu atât mai
puţin în Moesia Inferior, la fruntariile de răsărit ale imperiului;12
că pe componentele originale ale monumentului de la
Adamclisi se disting două şcoli diferite de sculptură monumentală (alta decât
cea romană din apoca traiană) din care reiese faptul că monumentul a fost
construit şi reconstruit în antichitate,
într-o epocă anterioară războaielor
daco-romane.
A evidenţiat că argumentul adus de istorici cum că ar putea fi
vorba de o şcoală sculpturală monumentală nepretenţioasă de la periferia
imperiului roman, nu stă în picioare. Că trofeul a fost realizat conform
regulilor şcolii sculpturale clasice, înlocuind cu probabilitate o statuie
sculptată cu aceeaşi temă într-o epocă anterioară. Nici una dintre metopele studiate
în 1982 de V. Rudan, aşa cum le-a găsit în muzeu în acel moment, nu erau în
concordanţă cu evenimentele din iarna anilor 101-102 şi că interpretarea care
se dă oficial acestora este una greşită. Friza inferioară, prin elementele
decorative simbolice, nu are cum să fie romană (cap de lup stilizat, pornind
din lujeri de acant, cu păsări dintr-o specie necunoscută). Istorici români şi
străini au decis, împotriva tuturor evindenţelor, că monumentul de la Adamclisi
este triumfal fără să ţină cont de simbolurile funerare existente (gorgonele,
leii funerari). Despre vegetaţia cu specific subtropical figurată pe metope şi
creneluri, istoricii români au dat o explicaţie cel puţin ciudată. După părerea
lor este semnătura realizatorului monumentului, care provenea dintr-o zonă
geografică cu climă subtropicală. Nicăieri în Imperiul Roman, nu s-a ridicat un
monument ale cărui reprezăntări decorative să nu se lege direct, simbolic sau
narativ de evenimentul căruia i-a fost dedicat. De ce ar fi acest monument de o
asemenea anvergură, prima și singura exceptie? De ce artistul s-ar fi abătut de
la linia oficială – doar pentru că dintr-o zonă geografică cu climă
subtropicală? Lar fi lăsat oficialii care i-au comandat lucrarea, fără să-l
pedepsească? (Și astfel să fie cunoscut? Pentru Columnă este un nume căruia I
se atribuie lucrarea, pentru acesta, nu). De ce la Roma, Columna a putut reda
fidel evenimentele şi locurile şi acest monument care era dedicat unui moment
decisiv în proiectul de cucerire a lumii dacice, nu?
În
interiorul nucleului original, Vasile Rudan a constatat că se detectează două
camere suprapuse şi o cameră mortuară sub nivelul solului. Prin detecţie au
fost localizate ziduri ce pornesc radial de la nucleul monumetului, temple şi
alte vestigii de clădiri. Aşezarea de tip protourban din jurul monumentului a
fost fortificată cu două ziduri relativ concentrice. Zidul de apărare exterior
traversează canalul de irigaţii din apropire. 13
Unica „dovadă”
adusă de istorici că monumentul de la Adamclisi ar fi fost înălţat de Traian,
este doar lespedea găsită printre componentele ruinelor monumentului original,
cu titlurile lui Traian săpate în piatră. Însă pe lespede nu figurează verbul
prin care să susţină Traian că monumentul ar fi fost înălţat de dânsul. Fiul
adoptiv al lui Nerva şi-a mai scris numele şi funcţiile şi pe alte ziduri. El nu
a îndrăzit să pretindă vreodată că acele ziduri ar fi fost ridicate de dânsul.
Pentru acest obicei a fost apostrofat mai târziu de către împăratul Constantin
cel Mare, care îl poreclise herba parietaria, iarba zidurilor. Nu
ar fi prima dată când romanii au distrus sau au încorporat realizări ale
cuceriţilor, ştergând urmele cultural-religioase ale acestora, impunând idea că
ei sunt cei mai mari constructori şi artişti şcoliţi de greci.
Vasile Rudan a evidenţiat şi deteriorarea sau ştergerea unor elemente
inconografice de pe motopele de la Adamclisi, ştergerea unui cartuş cu text scris
într-un alfabet necunoscut, „pelucrarea” acestui monument s-a făcut într-o
epocă tărzie şi poate să dateze din epoca romană, dar este posibil să fi intervenit
asupra informaţiilor iconografice originale chiar arhelogii care au făcut cercetări până în anul 1882, pentru a le face
accesibile ipotezei originii traiane a monu-mentului.14
Sursa: fotografii de pe Google Earth
Monumentul văzut de la marginea ruinelor de la Tropaeum Traiani, aşezarea romaă, romano-bizantină din vale.
Există şi un punct de vedere care, aparent ţine cont de aspectele
decorative, de tehnica de realizare a metopelor, ce amplasează
ipotetic, ultima refacere de proporţii a acestui monument în timpul lui
Constantin cel Mare – el a refăcut fortificaţiile de la Tropaeum Traiani - sau
al lui Valens. Acestei ipoteze i s-au raliat
A. Riegl, C Chicorius, S. Ferri, N. Iorga, R. Vulpe.
sursa
http://lodans.wordpress.com/
Monumentul la 1909
Monumentul de la Adamclisi, în Kurt Hielscher album foto din 1933, disponibil în
http://www.infodobrogea.ro/arta-si-cultura/mozaic-cultural/kurt-hielscher-album-foto-1933/
Ideea construirii monumentului în secolul IV d. Hr.,
o avusese iniţial şi Gr. Tocilescu, înainte de descoperirea fragmentelor de
inscripţie cu numele împarătului Traian, luând ca argument tocmai stilul
reliefurilor de pe monument. L. Petculescu a readus în discuţie datarea
pieselor sculpturale în sec IV d. Hr., în strânsă relaţie cu tehnica artistică
şi imagistică prezentă pe monument, care
nu poate fi încadrată epocii traiane, precum Columna.15
Cărţi
poştale de la începutul secolului al XX-lea
Monumentul de la Adamclisi a fost reprezentat
pe monede
emise în timpul lui Traian,16 dovadă
că împăratul a acordat o mare atenţie atât acestuia, din punct de vedere
ideologic, iconografic, cât mai ales zonei în care acesta se afla. Atrăgea
astfel atenţia Romei asupra acestui spaţiu al Imperiului. Pentru locuitorii
Romei însemna impunerea puterii Romei într-un mod incontestabil. Pentru Traian,
însemna supunerea efectivă şi definitivă a zonei în care se afla monumentul; însemna
încorporarea definitivă și deplină statului roman, manifestarea getică
subordonată în cadrul statului roman.
Monumentul
se află pe deal - de fapt pe un bot de deal - este o poziție deosebită, care nu
are deloc de a face cu mentalitatea romană, cu modul roman de a menține
monumentele în atenția publică. Pentru mentalitatea romană, monumentele erau
legate de spațiul urban iar în spațiul urban acestea erau legate de locurile în
care se adunau cât mai mulți oameni, cât mai frecvent. Cel puțin Columna este
legată de acest mod de a gândi. Acest bot de deal este din perspectivă romană
total în afara gândirii specific imperiale – doar dacă
Troianus/Thrahianus/Thrachianus/Traianus nu a pus în funcțiune idea de
întoarcere la rădăcini ancestrale regăsite aparent. Poziția monumentului,
circularitatea lui sunt similare însă unui mod de amplasare și realizare a unor
construcții izolate sau în grup prezente între Dunăre și Mare și în alte
puncte. La Seimeni, la Mireasa, între Vârtop și Albești, la sud de Albești,
toate numai în județul Constanța sunt urme umane circuare în grup sau izolat,
toate pe deal, pe boturi de deal în mod constant, mai mult sau mai puțin
protejate natural de ape (existente acolo în acele timpuri îndepărtate, nu
astăzi) sau de structura specifică a dealurilor. Probabil că ele sunt mult mai
multe și pe o arie mult mai amplă (se regăsesc prin arheologie aeriană pe
internet, cu programul Google Earth).17 Monumentul de la Adamclisi
se conectează mai degrabă la această mentalitate colectivă, străveche, legată
de existență pe partea superioară a platoului dobrogean, decât de mentalul
cuceritorului roman.
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu