Prof. Pădureanu
Elena Sanda
Ce a reprezentat complexul architectural de
pe deal, până la desfăşurarea luptei din iarna anilor 101-102? Cum s-a numit
complexul architectural din jurul monumentului, detectat de Vasile Rudan pe
deal? Care a fost semnificația sa concretă? De ce doar monumentul a rămas
vizibil, în mod deosebit, iar urme ce amintesc de restul structurilor
arhitecturale înconjurătoare sunt sub
pământ, nebăgate în seamă de nimeni? Doar activitatea agricolă contemporană,
mecanizată nu este suficientă pentru a adduce argument in favoarea celor
susținte de Vasile Rudan și nici pentru a face să dispară de tot un complex
architectural amplu. De ce aşezarea a dispărut şi o dată cu ea a dispărut şi
numele - locul şi renumele fiind luate de cele din vale – de construcțíile
epocii romane și ale celei ulterioare, romano-bizantine? De ce Roma, împăraţii Domiţian şi Traian au
simţit o atât de puternică nevoie ca acest loc să devină important şi să
cuprindă două monumente remarcabile şi insolite pentru spaţiul
comemorativ-triumfal roman şi în acelaşi timp o aşezare ce devine rapid urbană
a provinciei romane, cu un nume ce face trimitere la ultimul mare împărat roman
victorios (stăpânitor) – Tropaeum Traiani - și șterge tot ce a fost anterior?
Relaţia între Tropaeum Traiani şi
complexul architectural de pe platoul înalt, încă insuficient cunoscut şi
cercetat din preajma monumentului, confiscate ideologic de Traian, poate fi
comparată cu relaţia dintre Sarmizegetusa Regia (Sarmizegetusa din Munte) şi
Ulpia Traiana Sarmizegetusa: când regele dac a fost înfrânt, cetatea sa a fost
distrusă, controlată o vreme de romani, abandonată, dată uitării, acoperită de
natură iar stăpânul roman şi-a construit o nouă reşedinţă prin care să poată stăpâni mai bine focarul
rezistenţei și să se substituie vechii puteri locale. Aici, în stepa dintre
Dunăre și Mare, monumentul, vizibil de la mare distanță a fost însușit de noul
stăpânitor, iar structurile arhitecturale adiacente, folosite cu destinație
schimbată, distruse în timp, ele nemaifiind tolerate cu semnificația lor
originală. Dacă în provincia Dacia se atașează numelui roman al așezării Ulpia
Traiana și numele dacic al reședinței
regale – Sarmizegetusa - după moartea lui Traian, pentru a reduce ideologic
prăpastia dintre învingător și învins, aici, la Tropaeum Traiani, acest lucru
nu se întamplă. Nu este sufficient să se susțină că monumentul a fost gândit de
cei din preajma lui Traian si amplasat acolo unde se află pentru a fi văzut de
departe pe platoul de stepă și a impune idea stăpânirii romane – convertit la
această idée, da, dar nu conceput de la început pentru această idée.
Ceva asemănător s-a întâmplat și la Nove, în
Moesia.
Foarte aproape de monument, la intersecția drumului
național DN3 cu aleea spre monumentul triumfal (la sud față de monument), se
află o necropolă de perioadă LaTene, datată secolele V-IV î.Hr. Este încadrată
orizontului cultural geto-dacic din acea vreme.18 Dacă s-ar fi ținut
cont de prezența acestei necropole atât de aproape de monument, de relația
dintre necropolă și monument, prima interpretare a lui Grigore Tocilescu ar fi
rămas în picioare. Se vorbește despre necropolă dar nimeni nu este preocupat de
așezarea geto-dacică – unde se afla în relație cu necropola și cu monumentul? –
Se pare că ajungem pe acest fir la idea susținută de Vasile Rudan – aceea că
este ocultată o așezare geto-dacică proto-urbană cu rol major în acest spațiu
pe o perioadă destul de lungă de timp: secolele Vî.Hr.- II d.Hr. Este greu să
urmărești arheologic așezări care, probabil nu au folosit piatra ca meterial de
construcție în mod dominant, ci lemnul, lipitura de pământ, chirpicul - piatra
fiind destinată îngrăditurilor de teren, monumentelor și eventual fortifi cațiilor.
Să nu uităm că secolele V-IVî.Hr. reprezintă o perioadă de dezvoltare a
triburilor și uniunilor de triburi balcanice și dunărene, blocată doar de puterea
Macedoniei lui Filip al II-lea și Alexandru Macedon, care au impus Imperiul
Macedonean pe spații vaste, pentru scurtă vreme. Atorități locale, marcate mai
mult sau mai puțin de influența elenistică și-au continuat existența pe
aceleași locuri.
Nu departe de monument, spre nord – în incinta
care delimitează astăzi spațiul adiacent monumentului - se află un tumul.
Mormântul tumular (movilă conică de pământ ridicată peste un mormânt), ni se
spune oficial că a fost ridicat în anul 102, la scurt timp după ridicarea
altarului (în concepția oficială, transmisă de cei ce protejază complexul de monumente
de la Adamclisi altarul și tumulul s-ar fi ridicat la 102). În cercetările sale
din 1882-1891, Grigore Tocilescu a avut în atenție și acest tumul despre care a
promovat idea că a adăpostit mormântul unui ofiţer superior roman, căzut în
luptele de la Adamclisi. Mormântul nu a fost amenajat niciodată, dar cu toate
acestea ruinele păstrate permit identificarea locului şi a mărimii tumulului.
Așa cum arată, eu nu consider că a fost realizată o cercetare corectă,
determinată a lăsa în urmă idea despre cum arăta acest mormânt-mausoleu și de
a-l promova ca monument funerar urmașilor.19 Nici astăzi nu se
dorește. În secolul al XXIlea arată în continuare ca un tumul scormonit din
vârf, în plin centru. Sugestia este de jaf și atât. Pietrele, așa cum sunt ele
în movilă nu spun nimănui cum era acest mormânt-mausoleu. Este într-adevăr
mormântul-mausoleu al personalității romane de care se face vorbire? Acesta se
menține într-o anexă părăginită a monumentului. Nici romanitatea locului nu
este promovată decât unidirecționat – monumentul îmbrăcat în cămașa
reconstituirii din epoca ceaușistă.
Aspecte ale tumulului roman de lângă Monumentul de
la Adamclisi
La
2 km vest de monumentul triumfal
în
mijlocul colinelor de la originea văii Urluia, pe un platou, a fost întemeiată
de Traian o aşezare fortificată. Este aşezată la întretăierea drumurilor
nord-sud: Marcianopolis-Noviodunum şi vest-est: Durostorum-Tomis şi Callatis. Cetatea
romană Tropaeum Traiani este menționată în inscripții din timpul vieţíi
lui Traian, cea mai veche inscripţie din spaţiul aşezării datând din 115-116. Pentru
prima dată este menţionată ca municipiu în anul 170. Așezarea a fost
înălţată peste o mai veche/sau alături de o aşezare getică, al cărei nume, ca
şi la alte aşezări dacice cucerite de romani, nu se cunoaşte. Săpăturile
arheologice desfăşurate la poarta de est au pus în evidenţă resturile unei locuiri
geto-dace în secolul I î.Hr.-I d.Hr., cu strânse legături comerciale cu lumea
mediteraneană. Urmele se regăsesc la periferia aşezării. Lumea
romană marginalizează specificul geto-dacic. Probabil că la întemeierea
aşezării cu rol strategic şi militar, au fost trimise în zonă, câteva persoane
de încredere (cu sarcină administrativ-organizatorică), cu cetăţenie romană,
care să reprezinte cu misiuni precise, autoritetea imperială. Esenţa rangului
de municipiu era dată de conexiunea ce o realiza cu Roma, cu ideologia
imperială, cu instituţiile centrale ale imperiului. Rangul de municipium era acordat unui
oraş cu ius latii şi era format de o comunitate de cetăţeni şi
necetăţeni romani. Acest rang al aşezării permite cetăţenilor anumite avantaje
şi în special cele privind păstrarea legilor tradiţionale romane. La acordarea
statutului de municipium nu întreaga comunitate primea civitas romana. Accesul
la cetăţenie se făcea individual. Primeau cetăţenia romană cei care îndeplineau
o magistratură municipală. Inscripţiile de la Adamclisi au păstrat numele
câtorva familii din oraş. Privilegiile de care se bucură aceşti primi cetăţeni
se pot deduce din faptul că magistraturile orăşeneşti se transmiteau în cadrul
aceloraşi familii.
Tropaeum Traiani este o aşezare unde au fost
stabiliţi veterani. Stabilirea veteranilor aici a început cel mai târziu din
vremea lui Traian. O diplomă păstrată, emisă după terminarea războaielor
dacice, între 112-114, de Traian pentru soldaţii din armata Moesiei Inferior,
ne arată că un veteran al luptelor cu dacii s-a stabilit şi a desfăşurat viaţa
civilă în oraşul nou creat.20
Aşezarea creată de Traian joacă un rol foarte
important în perioada de stăpânire romană la Dunăre şi Marea Neagră.
Rolul populaţiei geto-dace în dezvoltarea
aşezării este pusă în lumină de inscripţiile descoperite în ruinele cetăţii. Faptul că se regăsesc
inscripţii funerare cu nume geto-dacice arată că populaţia getică a continuat
să existe şi să se adapteze situaţiei, să joace un rol semnificativ; că unii au
colaborat cu noua stăpânire şi au intrat în rândul celor ce puteau pune pietre
funerare la capul celui decedat. Geto-dacii nu avuseseră acest obicei. Inscripţiile
acestea sunt dintr-o perioadă ceva mai târzie, de la sfârşitul secolului al
II-lea sau din secolul al III-lea. Procesul de atragere
spre viaţa spirituală şi spre civilizaţia romană este evidenţiat şi de insctipţia
funerară a lui Scoris
Mucapori şi a fiilor săi Aurelius şi Sabina de
soţul Aurelius Eftepir şi copii rămaşi în viaţă - Valens şi Sabinianus – în
nici un caz oameni modeşti ai acelor vremuri, la Tropaeum Traiani. O altă
inscripţie este pusă pentru Daizus
Comosius, care a fost ucis de
costoboci când avea doar 50 de ani, avea doi fii cu nume romane Iustus şi
Valerius sau Valens, fără a fi sigur că erau cetăţeni. Pare neobişnuit că nu au
pus tria nomina pe un monument funerar (sec.III) Este interesant că
inscipţiile funerare sunt din secolul al III-lea, un secol deosebit de
tumultuos pentru aceste zone care, pe fundalul crizei imperiului – perioada
împăraţilor soldaţi – a fost deseori călcată de carpi şi costoboci. Inseamnă că
stăpânirea romană nu a dezintegrat comunitatea getică, ba mai mult, a
implicat-o în actul de dezvoltare a acestei părţi de imperiu.
Locul
este important din punct de vedere al rutelor comerciale şi al drumurilor
strategice cărora romanii le-au acordat o mare importanţă: intersectia
drumurilor nord-sud - Marcianopolis-Noviodunum şi vest-est - Durostorum-Tomis
şi Callatis. A
fost construită pentru veteranii războaielor dacice, derivând dintr-o tabără
militară ce a servit legiunilor XI Claudia, I Italica, V Macedonica şi XIII
Gemina. Colonizarea veteranilor a început imediat după supunerea Daciei
meridionale. În 115-116 aceştia îi adresau împăratului Traian o inscripţie prin
care îşi exprimau recunoştinţa pentru privilegiile ce le-au fost oferite de
acesta.21 Inscripţia, conţine recunoştiinţa
populaţiei oraşului pentru privilegiile acordate de Optimus Princeps.
Inscripţia nu pomeneşte rangul de municipium, pe care oraşul îl deţine cu
siguranță în vremea lui Marcus Aurelius (170). Inscripţia din 115-116 nu este
semnată de "cives romani", ci de toată populaţia aşezării, de
toţi Traianenses Tropaeenses. Aşezarea fortificată devine în timp cea
mai importantă cetate romană, romano-bizantină (sec. II-VI) din Dobrogea.22
Cetatea Tropaeum Traiani la Adamclisi: ruinele
de secol VI
Oraşul de rang municipium, devine ţinta
atacurilor costobocilor în secolul al III-lea.
Poate că nu
trebuie neglijat nici faptul că nu departe de aceste locuri, nu departe de
monumentul de la Adamclisi se află locul de care se leagă nașterea
creștinisnului în aceste locuri. Nu departe de Adamclisi, în zonă împădurită cu izvoare de apă, cu
caverne devenite oc de locuire și închinare se află un spațiu care face
referire la sfântul Andrei. Nu departe de Adamclisi, la Ion Corvin, la
începutul secolului al XX-lea, un avocat născut și crescut aici, valorifică
legende și balade locale ce vorbesc despre Cutuzone, Decebal, Traian, despre
pestera si lăcasul de închinăciune. Chiar dacă aparent sunt planuri diferite și
în general sunt studiate trunchiat separate, toate aceste aspecte se leagă
organic, se împletesc.
Ideea prezentă în monumentul de la Adamclisi
o vom regăsi peste veacuri reluată de cei ce au realizat monumentul
Independenței de la Tulcea: amplasat pe deal, pentru a fi vizibil de departe,
monument triumfalist și comemorativ. Este
închinat războiului pentru independența de stat a României,
soldaților jertfiți pe câmpul de luptă pentru libertatea țării și pentru ca
pământurile dintre Dunăre și Mare să se reintegreze statului care aparține
ariei carpato-danubiano-pontice și este amplasat în opoziție cu monumentul de
la Adamclisi, pe o axă nordest – sudvest a Dobrogei.
Amândouă monumentele marchează simbolic,
două direcții din care pericolele pentru ținuturile dintre Dunăre și Mare pot
apare. A treia cale este Marea, atâta timp cât Dobrogea este în cadrul statului
național român. În sud-est și nord-est prin aceste monumente, la nivel spiritual
continuă strămoșii să stea de veghe aupra faptelor noastre, cei de azi.
________________________________
Note:
1.
Nicolae Gostar, Marele monument funerar roman de la Adamclisi, (teza de
doctorat susţinută la Universitatea Bucureşti în 28 martie 1978), Editura
Demiurg, 2008, Iași; vezi
și http://www.cimec.ro/Arheologie/tropaeum/cetatea/index.html; vezi și Mihai
Gramatopol, Arta imperială a epocii lui Traian,
Editura
Meridiane, București, 1984, p.114-116.
3. Iordanes, Getica, 76- Gothi
solventes, ripam Danuvii iam longe possessam ab imperio Romano deletis
militibus cum eorum ducibus vestaverunt.
4.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Adamclisi,_Constan%C8%9Ba
5. Vasile
Rudan, Enigma monumentului de la
Adamclisi - partea 1 (Partea 1 din 4), publicat în Jurnal Paranormal, disponibil în: http://rudan.ro/content/enigma-monumentului-de-la-adamclisi-partea-1
6.
Vasile Rudan, Enigma monumentului de la Adamclisi - partea a 2-a, publicat în Jurnal Paranormal,
disponibil în: http://rudan.ro/content/enigma-monumentului-de-la-adamclisi-partea-2
8.
Mihai Gramatopol, Adamclisi, după un veac de cercetări, în Studia III, 1979-1984,
Braşov, 2008, p. 155- 163 disponibil în http://www.mihaigramatopol.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=101%3Aadamclisi-dup-un-veac-de-cercetri&catid=38%3Astudia-iii&Itemid=82&limitstart=1
9.
http://www.cimec.ro/Arheologie/tropaeum/cetatea/index.html; vezi şi Istoria României, Bucureşti, 1960,
Editura Academiei R.P.R., 1960, p. 531-533.
10. http://www.enational.ro/romania-mea/codul-getic-de-pe-statuia-de-la-adamclisi-91292.html/ vezi şi
11.
http://enciclopediagetodacilor.blogspot.ro/2011/05/adamclisimonumentul-triumfal-al-regelui.html,; http://www.enational.ro/romania-mea/codul-getic-de-pe-statuia-de-la-adamclisi-91292.html/#ixzz22OMwOHXR
12.Vasile Rudan, Enigma monumentului de la Adamclisi - partea 1 (Partea 1 din 4), publicat în Jurnal
Paranormal, disponibil în: http://rudan.ro/content/enigma-monumentului-de-la-adamclisi-partea-1
13.Vasile Rudan, Enigma monumentului de la Adamclisi - partea a 2-a, publicat în Jurnal Paranormal,
disponibil în: http://rudan.ro/content/enigma-monumentului-de-la-adamclisi-partea-2
14.Vasile Rudan, Enigma monumentului de la Adamclisi - partea 1 (Partea 1 din 4), publicat în Jurnal
Paranormal, disponibil în: http://rudan.ro/content/enigma-monumentului-de-la-adamclisi-partea-1
15.
http://www.cimec.ro/Arheologie/tropaeum/cetatea/index.html; vezi şi Istoria României, Bucureşti, 1960,
Editura Academiei R.P.R., 1960, p. 531-533.
17. Pădureanu
Elena Sanda, Cercetare arheologică aeriană în Dobrogea, disponibil în http://pagini-de-istorie.blogspot.ro/
21.
http://crampeiedinromania.wordpress.com/2009/08/14/adamclisi-%E2%80%93-punctul-zero-sau-mausoleul-unui-nou-inceput/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu