Monumentul de la Adamclisi Partea a III-a

Din Ciclul : Dobrogea - reconectari Carpatice

Prof. Pădureanu Elena Sanda

    Ce a reprezentat complexul architectural de pe deal, până la desfăşurarea luptei din iarna anilor 101-102? Cum s-a numit complexul architectural din jurul monumentului, detectat de Vasile Rudan pe deal? Care a fost semnificația sa concretă? De ce doar monumentul a rămas vizibil, în mod deosebit, iar urme ce amintesc de restul structurilor arhitecturale înconjurătoare  sunt sub pământ, nebăgate în seamă de nimeni? Doar activitatea agricolă contemporană, mecanizată nu este suficientă pentru a adduce argument in favoarea celor susținte de Vasile Rudan și nici pentru a face să dispară de tot un complex architectural amplu. De ce aşezarea a dispărut şi o dată cu ea a dispărut şi numele - locul şi renumele fiind luate de cele din vale – de construcțíile epocii romane și ale celei ulterioare, romano-bizantine?  De ce Roma, împăraţii Domiţian şi Traian au simţit o atât de puternică nevoie ca acest loc să devină important şi să cuprindă două monumente remarcabile şi insolite pentru spaţiul comemorativ-triumfal roman şi în acelaşi timp o aşezare ce devine rapid urbană a provinciei romane, cu un nume ce face trimitere la ultimul mare împărat roman victorios (stăpânitor) – Tropaeum Traiani - și șterge  tot ce a fost anterior?

     Relaţia între Tropaeum Traiani şi complexul architectural de pe platoul înalt, încă insuficient cunoscut şi cercetat din preajma monumentului, confiscate ideologic de Traian, poate fi comparată cu relaţia dintre Sarmizegetusa Regia (Sarmizegetusa din Munte) şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa: când regele dac a fost înfrânt, cetatea sa a fost distrusă, controlată o vreme de romani, abandonată, dată uitării, acoperită de natură iar stăpânul roman şi-a construit o nouă reşedinţă  prin care să poată stăpâni mai bine focarul rezistenţei și să se substituie vechii puteri locale. Aici, în stepa dintre Dunăre și Mare, monumentul, vizibil de la mare distanță a fost însușit de noul stăpânitor, iar structurile arhitecturale adiacente, folosite cu destinație schimbată, distruse în timp, ele nemaifiind tolerate cu semnificația lor originală. Dacă în provincia Dacia se atașează numelui roman al așezării Ulpia Traiana  și numele dacic al reședinței regale – Sarmizegetusa - după moartea lui Traian, pentru a reduce ideologic prăpastia dintre învingător și învins, aici, la Tropaeum Traiani, acest lucru nu se întamplă. Nu este sufficient să se susțină că monumentul a fost gândit de cei din preajma lui Traian si amplasat acolo unde se află pentru a fi văzut de departe pe platoul de stepă și a impune idea stăpânirii romane – convertit la această idée, da, dar nu conceput de la început pentru această idée.

   Ceva asemănător s-a întâmplat și la Nove, în Moesia.

   Foarte aproape de monument, la intersecția drumului național DN3 cu aleea spre monumentul triumfal (la sud față de monument), se află o necropolă de perioadă LaTene, datată secolele V-IV î.Hr. Este încadrată orizontului cultural geto-dacic din acea vreme.¹⁸ Dacă s-ar fi ținut cont de prezența acestei necropole atât de aproape de monument, de relația dintre necropolă și monument, prima interpretare a lui Grigore Tocilescu ar fi rămas în picioare. Se vorbește despre necropolă dar nimeni nu este preocupat de așezarea geto-dacică – unde se afla în relație cu necropola și cu monumentul? – Se pare că ajungem pe acest fir la idea susținută de Vasile Rudan – aceea că este ocultată o așezare geto-dacică proto-urbană cu rol major în acest spațiu pe o perioadă destul de lungă de timp: secolele Vî.Hr.- II d.Hr. Este greu să urmărești arheologic așezări care, probabil nu au folosit piatra ca meterial de construcție în mod dominant, ci lemnul, lipitura de pământ, chirpicul - piatra fiind destinată îngrăditurilor de teren, monumentelor și eventual fortifi cațiilor. Să nu uităm că secolele V-IVî.Hr. reprezintă o perioadă de dezvoltare a triburilor și uniunilor de triburi balcanice și dunărene, blocată doar de puterea Macedoniei lui Filip al II-lea și Alexandru Macedon, care au impus Imperiul Macedonean pe spații vaste, pentru scurtă vreme. Atorități locale, marcate mai mult sau mai puțin de influența elenistică și-au continuat existența pe aceleași locuri.

  Nu departe de monument, spre nord – în incinta care delimitează astăzi spațiul adiacent monumentului - se află un tumul. Mormântul tumular (movilă conică de pământ ridicată peste un mormânt), ni se spune oficial că a fost ridicat în anul 102, la scurt timp după ridicarea altarului (în concepția oficială, transmisă de cei ce protejază complexul de monumente de la Adamclisi altarul și tumulul s-ar fi ridicat la 102). În cercetările sale din 1882-1891, Grigore Tocilescu a avut în atenție și acest tumul despre care a promovat idea că a adăpostit mormântul unui ofiţer superior roman, căzut în luptele de la Adamclisi. Mormântul nu a fost amenajat niciodată, dar cu toate acestea ruinele păstrate permit identificarea locului şi a mărimii tumulului. Așa cum arată, eu nu consider că a fost realizată o cercetare corectă, determinată a lăsa în urmă idea despre cum arăta acest mormânt-mausoleu și de a-l promova ca monument funerar urmașilor.¹⁹ Nici astăzi nu se dorește. În secolul al XXIlea arată în continuare ca un tumul scormonit din vârf, în plin centru. Sugestia este de jaf și atât. Pietrele, așa cum sunt ele în movilă nu spun nimănui cum era acest mormânt-mausoleu. Este într-adevăr mormântul-mausoleu al personalității romane de care se face vorbire? Acesta se menține într-o anexă părăginită a monumentului. Nici romanitatea locului nu este promovată decât unidirecționat – monumentul îmbrăcat în cămașa reconstituirii din epoca ceaușistă.

                  

http://www.carpati.org/jurnal/dobrogea_de_sud_calatorie_pe_o_margine_de_fosta_lume_3_/3021/

http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.ro/2010/10/tumulii-de-la-adamclisi.html 

 http://patrioturist.blogspot.ro/

Aspecte ale tumulului roman de lângă Monumentul de la Adamclisi 

La 2 km vest de monumentul triumfal în mijlocul colinelor de la originea văii Urluia, pe un platou, a fost întemeiată de Traian o aşezare fortificată. Este aşezată la întretăierea drumurilor nord-sud: Marcianopolis-Noviodunum şi vest-est: Durostorum-Tomis şi Callatis. Cetatea romană Tropaeum Traiani este menționată în inscripții din timpul vieţíi lui Traian, cea mai veche inscripţie din spaţiul aşezării datând din 115-116. Pentru prima dată este menţionată ca municipiu în anul 170.  Așezarea a fost înălţată peste o mai veche/sau alături de o aşezare getică, al cărei nume, ca şi la alte aşezări dacice cucerite de romani, nu se cunoaşte. Săpăturile arheologice desfăşurate la poarta de est au pus în evidenţă resturile unei locuiri geto-dace în secolul I î.Hr.-I d.Hr., cu strânse legături comerciale cu lumea mediteraneană. Urmele se regăsesc la periferia aşezării. Lumea romană marginalizează specificul geto-dacic. Probabil că la întemeierea aşezării cu rol strategic şi militar, au fost trimise în zonă, câteva persoane de încredere (cu sarcină administrativ-organizatorică), cu cetăţenie romană, care să reprezinte cu misiuni precise, autoritetea imperială. Esenţa rangului de municipiu era dată de conexiunea ce o realiza cu Roma, cu ideologia imperială, cu instituţiile centrale ale imperiului.  Rangul de municipium era acordat unui oraş cu ius latii şi era format de o comunitate de cetăţeni şi necetăţeni romani. Acest rang al aşezării permite cetăţenilor anumite avantaje şi în special cele privind păstrarea legilor tradiţionale romane. La acordarea statutului de municipium nu întreaga comunitate primea civitas romana. Accesul la cetăţenie se făcea individual. Primeau cetăţenia romană cei care îndeplineau o magistratură municipală. Inscripţiile de la Adamclisi au păstrat numele câtorva familii din oraş. Privilegiile de care se bucură aceşti primi cetăţeni se pot deduce din faptul că magistraturile orăşeneşti se transmiteau în cadrul aceloraşi familii.

  Tropaeum Traiani este o aşezare unde au fost stabiliţi veterani. Stabilirea veteranilor aici a început cel mai târziu din vremea lui Traian. O diplomă păstrată, emisă după terminarea războaielor dacice, între 112-114, de Traian pentru soldaţii din armata Moesiei Inferior, ne arată că un veteran al luptelor cu dacii s-a stabilit şi a desfăşurat viaţa civilă în oraşul nou creat.²⁰

  Aşezarea creată de Traian joacă un rol foarte important în perioada de stăpânire romană la Dunăre şi Marea Neagră. 

  Rolul populaţiei geto-dace în dezvoltarea aşezării este pusă în lumină de inscripţiile descoperite în ruinele cetăţii.  Faptul că se regăsesc inscripţii funerare cu nume geto-dacice arată că populaţia getică a continuat să existe şi să se adapteze situaţiei, să joace un rol semnificativ; că unii au colaborat cu noua stăpânire şi au intrat în rândul celor ce puteau pune pietre funerare la capul celui decedat. Geto-dacii nu avuseseră acest obicei. Inscripţiile acestea sunt dintr-o perioadă ceva mai târzie, de la sfârşitul secolului al II-lea sau din secolul al III-lea. Procesul de atragere spre viaţa spirituală şi spre civilizaţia romană este evidenţiat şi de insctipţia funerară a lui Scoris Mucapori şi a fiilor săi Aurelius şi Sabina de soţul Aurelius Eftepir şi copii rămaşi în viaţă - Valens şi Sabinianus – în nici un caz oameni modeşti ai acelor vremuri, la Tropaeum Traiani. O altă inscripţie este pusă pentru Daizus Comosius, care a fost ucis de costoboci când avea doar 50 de ani, avea doi fii cu nume romane Iustus şi Valerius sau Valens, fără a fi sigur că erau cetăţeni. Pare neobişnuit că nu au pus tria nomina pe un monument funerar (sec.III) Este interesant că inscipţiile funerare sunt din secolul al III-lea, un secol deosebit de tumultuos pentru aceste zone care, pe fundalul crizei imperiului – perioada împăraţilor soldaţi – a fost deseori călcată de carpi şi costoboci. Inseamnă că stăpânirea romană nu a dezintegrat comunitatea getică, ba mai mult, a implicat-o în actul de dezvoltare a acestei părţi de imperiu.

   Locul este important din punct de vedere al rutelor comerciale şi al drumurilor strategice cărora romanii le-au acordat o mare importanţă: intersectia drumurilor nord-sud - Marcianopolis-Noviodunum şi vest-est - Durostorum-Tomis şi Callatis. A fost construită pentru veteranii războaielor dacice, derivând dintr-o tabără militară ce a servit legiunilor XI Claudia, I Italica, V Macedonica şi XIII Gemina. Colonizarea veteranilor a început imediat după supunerea Daciei meridionale. În 115-116 aceştia îi adresau împăratului Traian o inscripţie prin care îşi exprimau recunoştinţa pentru privilegiile ce le-au fost oferite de acesta.²¹ Inscripţia, conţine recunoştiinţa populaţiei oraşului pentru privilegiile acordate de Optimus Princeps. Inscripţia nu pomeneşte rangul de municipium, pe care oraşul îl deţine cu siguranță în vremea lui Marcus Aurelius (170). Inscripţia din 115-116 nu este semnată de "cives romani", ci de toată populaţia aşezării, de toţi Traianenses Tropaeenses. Aşezarea fortificată devine în timp cea mai importantă cetate romană, romano-bizantină (sec. II-VI) din Dobrogea.²²

                                                                 Cetatea Tropaeum Traiani la Adamclisi: ruinele de secol VI

                                                          Sursa: http://jurnalromanesc.blogspot.ro/2010/02/turism-adamclisi.html

    Oraşul de rang municipium, devine ţinta atacurilor costobocilor în secolul al III-lea.

Poate că nu trebuie neglijat nici faptul că nu departe de aceste locuri, nu departe de monumentul de la Adamclisi se află locul de care se leagă nașterea creștinisnului în aceste locuri. Nu departe de Adamclisi,  în zonă împădurită cu izvoare de apă, cu caverne devenite oc de locuire și închinare se află un spațiu care face referire la sfântul Andrei. Nu departe de Adamclisi, la Ion Corvin, la începutul secolului al XX-lea, un avocat născut și crescut aici, valorifică legende și balade locale ce vorbesc despre Cutuzone, Decebal, Traian, despre pestera si lăcasul de închinăciune. Chiar dacă aparent sunt planuri diferite și în general sunt studiate trunchiat separate, toate aceste aspecte se leagă organic, se împletesc.

  Ideea prezentă în monumentul de la Adamclisi o vom regăsi peste veacuri reluată de cei ce au realizat monumentul Independenței de la Tulcea: amplasat pe deal, pentru a fi vizibil de departe, monument triumfalist și comemorativ. Este  închinat războiului pentru independența  de stat a României, soldaților jertfiți pe câmpul de luptă pentru libertatea țării și pentru ca pământurile dintre Dunăre și Mare să se reintegreze statului care aparține ariei carpato-danubiano-pontice și este amplasat în opoziție cu monumentul de la Adamclisi, pe o axă nordest – sudvest a Dobrogei.

   Amândouă monumentele marchează simbolic, două direcții din care pericolele pentru ținuturile dintre Dunăre și Mare pot apare. A treia cale este Marea, atâta timp cât Dobrogea este în cadrul statului național român. În sud-est și nord-est prin aceste monumente, la nivel spiritual continuă strămoșii să stea de veghe aupra faptelor noastre, cei de azi.

________________________________

Note:

1. Nicolae Gostar, Marele monument funerar roman de la Adamclisi, (teza de doctorat susţinută la Universitatea Bucureşti în 28 martie 1978), Editura Demiurg, 2008, Iași;  vezi și http://www.cimec.ro/Arheologie/tropaeum/cetatea/index.html; vezi și Mihai Gramatopol, Arta imperială a epocii lui Traian, Editura Meridiane, București, 1984, p.114-116.

2.   http://www.cimec.ro/Arheologie/tropaeum/cetatea/index.html, pag. 2.

3.  Iordanes, Getica, 76- Gothi solventes, ripam Danuvii iam longe possessam ab imperio Romano deletis militibus cum eorum ducibus vestaverunt.     

4.  http://ro.wikipedia.org/wiki/Adamclisi,_Constan%C8%9Ba    

5.  Vasile Rudan, Enigma monumentului de la Adamclisi - partea 1 (Partea 1 din 4), publicat în Jurnal Paranormal, disponibil în: http://rudan.ro/content/enigma-monumentului-de-la-adamclisi-partea-1

6. Vasile Rudan, Enigma monumentului de la Adamclisi - partea a 2-a, publicat în Jurnal Paranormal, disponibil în:  http://rudan.ro/content/enigma-monumentului-de-la-adamclisi-partea-2

7. http://www.cimec.ro/Arheologie/tropaeum/cetatea/index.html  pag.2

8. Mihai Gramatopol, Adamclisi, după un veac de cercetări, în Studia III, 1979-1984, Braşov, 2008, p. 155- 163 disponibil în http://www.mihaigramatopol.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=101%3Aadamclisi-dup-un-veac-de-cercetri&catid=38%3Astudia-iii&Itemid=82&limitstart=1

9. http://www.cimec.ro/Arheologie/tropaeum/cetatea/index.html; vezi şi Istoria României, Bucureşti, 1960, Editura Academiei R.P.R., 1960, p. 531-533.

10. http://www.enational.ro/romania-mea/codul-getic-de-pe-statuia-de-la-adamclisi-91292.html/  vezi şi

http://enciclopediagetodacilor.blogspot.ro/2011/05/adamclisimonumentul-triumfal-al-regelui.html

11. http://enciclopediagetodacilor.blogspot.ro/2011/05/adamclisimonumentul-triumfal-al-regelui.html,; http://www.enational.ro/romania-mea/codul-getic-de-pe-statuia-de-la-adamclisi-91292.html/#ixzz22OMwOHXR

12.Vasile Rudan, Enigma monumentului de la Adamclisi - partea 1 (Partea 1 din 4), publicat în Jurnal Paranormal, disponibil în: http://rudan.ro/content/enigma-monumentului-de-la-adamclisi-partea-1

13.Vasile Rudan, Enigma monumentului de la Adamclisi - partea a 2-a, publicat în Jurnal Paranormal, disponibil în:  http://rudan.ro/content/enigma-monumentului-de-la-adamclisi-partea-2

14.Vasile Rudan, Enigma monumentului de la Adamclisi - partea 1 (Partea 1 din 4), publicat în Jurnal Paranormal, disponibil în: http://rudan.ro/content/enigma-monumentului-de-la-adamclisi-partea-1

15. http://www.cimec.ro/Arheologie/tropaeum/cetatea/index.html; vezi şi Istoria României, Bucureşti, 1960, Editura Academiei R.P.R., 1960, p. 531-533.

16. http://www.cimec.ro/Arheologie/tropaeum/cetatea/index.html , p. 2.

17. Pădureanu Elena Sanda, Cercetare arheologică aeriană în Dobrogea, disponibil în http://pagini-de-istorie.blogspot.ro/

18. http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=adamclisi-adamclisi-constanta-necropola-latene-de-la-adamclisi-cod-sit-ran-60892.05

19. http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=adamclisi-adamclisi-constanta-tumulul-din-epoca-romana-de-la-adamclisi-cod-sit-ran-60892.03

20. http://www.cimec.ro/Arheologie/tropaeum/cetatea/index.html, p.14-15.

21. http://crampeiedinromania.wordpress.com/2009/08/14/adamclisi-%E2%80%93-punctul-zero-sau-mausoleul-unui-nou-inceput/

22. http://www.cjc.ro/proiect_histria/Histria/ISTORIE/ADAMCLISI/adamclisi.html

Pagini de Istorie: Monumentul de la Adamclisi - partea a II-a

Din ciclul : "Dobrogea  - reconectari Carpatice"

Prof. Pădureanu Elena Sanda

Încă din epoca primelor cercetări asupra monumentului, Furtwangler, Nicolae Iorga, socoteau că monumentul era construit anterior epocii lui Traian. Nicolae Iorga, referindu-se la data atribuită construirii monumentului, scria că: “Baza însăși a vechii argumentații nu se clatină numai, dar ea nu a fost niciodată serios stabilită.” Adolf Furtwängler, arhelog german susținea:”Acest monument nu are nimic comun cu ce se cunoaște din epoca lui Traian.” Deși punctează această idée, Furtwangler socotea a fi fost realizat în timpul lui Augustus, pentru a marca victoria lui Crasus, ducând și el, într-o epocă anterioară lui Traian realizarea acestui monument.

    G. Wutzer afirma: “Nu mi s-a întâmplat să văd vreodată ceva asemănător la vreun monument de artă romană sau greacă.”⁹   

   Monumentul pare mai degrabă o confiscare a unui monument mai vechi, al localnicilor geţi, în interesul triumfalist şi comemorativ al Romei imperiale, împăratului Traian.  Să nu uităm că Roma, acolo unde se confrunta cu o rezistenţă dârză şi consecventă, greu de biruit, dacă învingea, avea grijă să distrugă tot ce era reprezentativ celor cuceriţi, tot ce ar fi stârnit spiritul de opoziţie, rezistenţă şi să se substituie într-un mod propriu, grandios, care să-i impună ireversibil autoritatea şi decizia, forța.

                                         Sursa: http://drumliber.ro/cetatea-si-monumentul-tropaeum-traiani-adamclisi/

                                                   Relaţia dintre reconstrucţie şi monumentul propriu-zis

 Ipoteza este lansată de cercetători ai secolelor XX-XXI pe baza  a numeroase discordanţe între conţinutul metopelor de pe monument, calitatea realizării artistice, reprezentările de pe Columna lui Traian şi desfăşurarea evenimentului, cunoscută din texte ajunse până la noi. Ipoteza promovează ideea că Monumentul de la Adamclisi este mai vechi decât Columna, cu o epocă istorică (cel puțin), cu un numar de ani suficient de mare, că pare a fi de origine dacică. Însăşi forma monumentului nu are de a face cu formele specific romane ale monumentelor comemorative şi triumfaliste. Compoziţia monumentului pare a fi opera unui iniţiat, probabil Marele Preot al dacilor, care impunea linia simbolisticii şi a formelor de manifestare sacralizată, sacralizatoare şi eroico-comemorativă. Marele Preot al dacilor cunoştea tainele Cerului şi ale Pamântului, cu alte cuvinte era iniţiat în ştiinţele spirituale. Semnele geometrice şi vegetal-animaliere de pe Monument sunt simboluri, care în limba iniţiatilor reprezintă forţe ajutătoare omului. Sunt reprezentări simolice chemate să exprime, să protejeze, Pentru muritorul de rând, neiniţiat, ele sunt simple elemente decorative.¹⁰

Pentru romani nu erau caracteristice asemenea simboluri, pentru monumente comemorativ-triumfaliste. Este monumentul iniţial realizat de Deceneu-Burebista, dar confiscat şi cu sensul deturnat de Traian? Este el un monument comemorativ pentru Burebista, sau pentru un alt conducător iportant comunităţii getice, dintr-o etapă istorică mai veche? Tudor Diaconu, Ilie Stancu, Virgiliu Oghina integrează prin studiile lor monumentul ca fiind getic, de natură sacral-funerară.¹¹ Mai recent, Vasile Rudan, expert privind verificarea în teren a raportărilor făcute de către arheologi (expert şi în măsurători extrasenzoriale),  prezintă aspecte ale colaborării domniei sale cu Institutul de studii istorice şi social-politice de pe lângă C.C. al PCR, anii ’80-’89 ai epocii ceauşiste, în strânsă legătură cu monumentul de la Adamclisi. Ceea ce pune în lumină, este faptul că în secolele al XX-lea – al XXI-lea,  Vaticanul continuă să blocheze informaţiile pe care le deţine legat de acest monument, rolul şi valoarea sa în istorie; evidenţiază că istorici şi cercetători români cunoşteau acest aspect şi au lăsat ca lucrurile să continue pe acelaşi făgaş, implicând şi pe Nicolae Ceauşescu în restaurarea monumentului din replici, ca fiind ridicat de Traian, să comemoreze victoria repurtată asupra dacilor (Nicolae Ceauşecu îşi puse semnătura în cartea de onoare, prin care atestase că monumentul era roman). Solicitat să investigheze pluridisciplinar  monumentul, în 1982 a ajuns la concluzia că acesta aparţinea epocii bronzului şi ariei culturale carpato-danubiano-pontice şi balcanice; că textul latin prezent între piesele aflate în muzeu, aşa cu era formulat şi s-a  păstrat,  nu pomeneşte că cetăţenii Romei să-i fi înălţat lui Traian vreun monument triumfal, cu atât mai puţin în Moesia Inferior, la fruntariile de răsărit ale imperiului;¹² că pe componentele originale ale monumentului de la Adamclisi se disting două şcoli diferite de sculptură monumentală (alta decât cea romană din apoca traiană) din care reiese faptul că monumentul a fost construit şi  reconstruit în antichitate, într-o epocă anterioară războaielor daco-romane. 

A evidenţiat că argumentul adus de istorici cum că ar putea fi vorba de o şcoală sculpturală monumentală nepretenţioasă de la periferia imperiului roman, nu stă în picioare. Că trofeul a fost realizat conform regulilor şcolii sculpturale clasice, înlocuind cu probabilitate o statuie sculptată cu aceeaşi temă într-o epocă anterioară. Nici una dintre metopele studiate în 1982 de V. Rudan, aşa cum le-a găsit în muzeu în acel moment, nu erau în concordanţă cu evenimentele din iarna anilor 101-102 şi că interpretarea care se dă oficial acestora este una greşită. Friza inferioară, prin elementele decorative simbolice, nu are cum să fie romană (cap de lup stilizat, pornind din lujeri de acant, cu păsări dintr-o specie necunoscută). Istorici români şi străini au decis, împotriva tuturor evindenţelor, că monumentul de la Adamclisi este triumfal fără să ţină cont de simbolurile funerare existente (gorgonele, leii funerari). Despre vegetaţia cu specific subtropical figurată pe metope şi creneluri, istoricii români au dat o explicaţie cel puţin ciudată. După părerea lor este semnătura realizatorului monumentului, care provenea dintr-o zonă geografică cu climă subtropicală. Nicăieri în Imperiul Roman, nu s-a ridicat un monument ale cărui reprezăntări decorative să nu se lege direct, simbolic sau narativ de evenimentul căruia i-a fost dedicat. De ce ar fi acest monument de o asemenea anvergură, prima și singura exceptie? De ce artistul s-ar fi abătut de la linia oficială – doar pentru că dintr-o zonă geografică cu climă subtropicală? Lar fi lăsat oficialii care i-au comandat lucrarea, fără să-l pedepsească? (Și astfel să fie cunoscut? Pentru Columnă este un nume căruia I se atribuie lucrarea, pentru acesta, nu). De ce la Roma, Columna a putut reda fidel evenimentele şi locurile şi acest monument care era dedicat unui moment decisiv în proiectul de cucerire a lumii dacice, nu?

  În interiorul nucleului original, Vasile Rudan a constatat că se detectează două camere suprapuse şi o cameră mortuară sub nivelul solului. Prin detecţie au fost localizate ziduri ce pornesc radial de la nucleul monumetului, temple şi alte vestigii de clădiri. Aşezarea de tip protourban din jurul monumentului a fost fortificată cu două ziduri relativ concentrice. Zidul de apărare exterior traversează canalul de irigaţii din apropire. ¹³

Unica „dovadă” adusă de istorici că monumentul de la Adamclisi ar fi fost înălţat de Traian, este doar lespedea găsită printre componentele ruinelor monumentului original, cu titlurile lui Traian săpate în piatră. Însă pe lespede nu figurează verbul prin care să susţină Traian că monumentul ar fi fost înălţat de dânsul. Fiul adoptiv al lui Nerva şi-a mai scris numele şi funcţiile şi pe alte ziduri. El nu a îndrăzit să pretindă vreodată că acele ziduri ar fi fost ridicate de dânsul. Pentru acest obicei a fost apostrofat mai târziu de către împăratul Constantin cel Mare, care îl poreclise herba parietaria, iarba zidurilor. Nu ar fi prima dată când romanii au distrus sau au încorporat realizări ale cuceriţilor, ştergând urmele cultural-religioase ale acestora, impunând idea că ei sunt cei mai mari constructori şi artişti şcoliţi de greci.

   Vasile Rudan a evidenţiat şi deteriorarea sau ştergerea unor elemente inconografice de pe motopele de la Adamclisi, ştergerea unui cartuş cu text scris într-un alfabet necunoscut, „pelucrarea” acestui monument s-a făcut într-o epocă tărzie şi poate să dateze din epoca romană, dar este posibil să fi intervenit asupra informaţiilor iconografice originale chiar arhelogii care au făcut  cercetări până în anul 1882, pentru a le face accesibile ipotezei originii traiane a monu-mentului.¹⁴

                                                                                                               Sursa: fotografii de pe Google Earth        

                           Monumentul văzut de la marginea ruinelor de la Tropaeum Traiani, aşezarea romaă, romano-bizantină din vale.

                                                      

   Există şi un punct de vedere care, aparent ţine cont de aspectele decorative, de tehnica de realizare a metopelor, ce amplasează ipotetic, ultima refacere de proporţii a acestui monument în timpul lui Constantin cel Mare – el a refăcut fortificaţiile de la Tropaeum Traiani - sau al lui Valens. Acestei ipoteze i s-au raliat  A. Riegl, C Chicorius, S. Ferri, N. Iorga, R. Vulpe.

                                                                                                                        sursa  http://lodans.wordpress.com/ 

                                                                                          Monumentul la 1909

                                              Monumentul de la Adamclisi, în Kurt Hielscher album foto din 1933, disponibil în
                                   http://www.infodobrogea.ro/arta-si-cultura/mozaic-cultural/kurt-hielscher-album-foto-1933/

 Ideea construirii monumentului în secolul IV d. Hr., o avusese iniţial şi Gr. Tocilescu, înainte de descoperirea fragmentelor de inscripţie cu numele împarătului Traian, luând ca argument tocmai stilul reliefurilor de pe monument. L. Petculescu a readus în discuţie datarea pieselor sculpturale în sec IV d. Hr., în strânsă relaţie cu tehnica artistică şi imagistică prezentă pe monument, care nu poate fi încadrată epocii traiane, precum Columna.¹⁵

                                                                                          http://www.okazii.ro/romania-pana-1920/dobrogea-constanta-adam-clisi-a39862791

                                                                                                     

                                                                 Cărţi poştale de la începutul secolului al XX-lea 

  Monumentul de la Adamclisi a fost reprezentat pe monede emise în timpul lui Traian,¹⁶ dovadă că împăratul a acordat o mare atenţie atât acestuia, din punct de vedere ideologic, iconografic, cât mai ales zonei în care acesta se afla. Atrăgea astfel atenţia Romei asupra acestui spaţiu al Imperiului. Pentru locuitorii Romei însemna impunerea puterii Romei într-un mod incontestabil. Pentru Traian, însemna supunerea efectivă şi definitivă a zonei în care se afla monumentul; însemna încorporarea definitivă și deplină statului roman, manifestarea getică subordonată în cadrul statului roman.

    Monumentul se află pe deal - de fapt pe un bot de deal - este o poziție deosebită, care nu are deloc de a face cu mentalitatea romană, cu modul roman de a menține monumentele în atenția publică. Pentru mentalitatea romană, monumentele erau legate de spațiul urban iar în spațiul urban acestea erau legate de locurile în care se adunau cât mai mulți oameni, cât mai frecvent. Cel puțin Columna este legată de acest mod de a gândi. Acest bot de deal este din perspectivă romană total în afara gândirii specific imperiale – doar dacă Troianus/Thrahianus/Thrachianus/Traianus nu a pus în funcțiune idea de întoarcere la rădăcini ancestrale regăsite aparent. Poziția monumentului, circularitatea lui sunt similare însă unui mod de amplasare și realizare a unor construcții izolate sau în grup prezente între Dunăre și Mare și în alte puncte. La Seimeni, la Mireasa, între Vârtop și Albești, la sud de Albești, toate numai în județul Constanța sunt urme umane circuare în grup sau izolat, toate pe deal, pe boturi de deal în mod constant, mai mult sau mai puțin protejate natural de ape (existente acolo în acele timpuri îndepărtate, nu astăzi) sau de structura specifică a dealurilor. Probabil că ele sunt mult mai multe și pe o arie mult mai amplă (se regăsesc prin arheologie aeriană pe internet, cu programul Google Earth).¹⁷ Monumentul de la Adamclisi se conectează mai degrabă la această mentalitate colectivă, străveche, legată de existență pe partea superioară a platoului dobrogean, decât de mentalul cuceritorului roman. 

Va urma...

Monumentul de la Adamclisi - Partea I

Din ciclul : Dobrogea – reconnectări Carpatice

Prof. Pădureanu Elena Sanda

Din 29/28î.Hr. şi până în 102, Dunărea a devenit graniţa între statul roman şi lumea geto-dacică nord-dunăreană. Acest fapt nu a putut bloca legăturile dintre locuitorii de pe ambele maluri. Şi nici statul roman nu a acţionat pe deplin în acest sens. Colonizările masive cu populaţie getică la sudul fluviului, chiar dacă aparent induc Romei ideea de siguranţă la graniţă, ideea că i-a pedepsit pe cei ce o atacau, nu făceau altceva decât să îi submineze autoritatea între Dunăre şi Munţii Haemus, să facă să mocnească tensiunea şi dorinţa de revoltă, la cel mai mic semnal şi să întărească aici elementul aparţinător culturii traco-moeso-getice, chiar dacă acesta a fost adus la un statut social, economic, politic inferior şi sărăcit. În 106, Dunărea, cea mai mare parte a cursului său, devine apă curgătoare în statul condus de Roma. O bună parte a lumii geto-dacice, de ambele maluri ale fluviului se integrează colosului roman, de voie, de nevoie. Banatul, Oltenia, o mare parte a Transilvaniei şi foarte puţin din stânga Oltului în Muntenia (denumirea de astăzi a acestor zone), devin provincie romană – Provincia Dacia (Felix). Muntenia, Moldova până la Nistru şi dincolo de el, Maramureşul şi ţinuturile până la Carpaţii Păduroşi şi dincolo de ei, Munţii Apuseni în cea mai mare parte şi Ţara Crişurilor rămân în afara stăpânirii romane – o permanentă ameninţare. Ameninţarea geto-dacilor liberi devine foarte periculoasă pentru autoritetea Romei în zonă în secolele II-III – şi mai ales în secolul al III-lea, când Imperiul Roman se confruntă cu o profundă criză. Carpii şi costobocii – mari triburi geto-dacice cunoscute mai ales după războaiele daco-romane de la începutul secolului al doilea, şi mai târziu goţii vor face ravagii, adânc, în Peninsula Balcanică.

   La Adamclisi, în sud-vestul Dobrogei de astăzi se află un complex de monumente importante pentru istoria locului şi a neamului care a vieţuit pe aceste meleaguri din vechime: un altar funerar, monumentul triumfal/funerar, un mormânt tumular roman şi cetatea Tropaeum Traiani.

Altarul este, după cum afirmă istoricii moderni, cel mai vechi dintre cele trei monumente de la Adamclisi. El a fost descoperit la săparea unei movile aflată la 250 m est de monumentul triumfal. În vecinătatea ruinei s-au descoperit fragmente ale unor plăci de dimensiuni 1,30 x 0,90 x 0,30 m acoperite cu inscripţii. Pe faţada principală era dedicaţia, dar numele împăratului nu s-a păstrat. N. Gostar pledează pentru ideea că războiul trebuie datat numai în epoca lui Domitian, probabil în anul 86 fiind campania condusă de M. Cornelius Nigrinus (Cornelius Nigrinus a fost în anii 85-89 guvernatorul Moesiei, iar apoi al Moesiei Inferior). Pe altar numele necunoscutului poate fi al unui praefectus Ripae Danuvii. Altarul a fost ridicat in honorem et in memoriam fortissimorum virorum qui pugnantes pro republica morte occubuerunt. Pe monument s-a păstrat informația despre comandantul căzut în luptele cu dacii, din care aflăm că era originar din Pompeiul distrus de Vezuviu, locuind ulterior la Neapolis (Napoli). Acest personaj avea calitatea de praefectus. Lacuna din inscripţie împiedecă aflarea cu precizie a titulaturii întregi.¹ Discuţia asupra identităţii praefectului continuă controversele. De ea depinde data luptei în care au căzut soldaţii. Altarul se datează în epoca lui Domiţian datorită faptului că singura trupă pomenită al cărui nume a rămas întreg - Cohors II Batavorum - putea lupta în aceste regiuni doar anterior epocii lui Traian. Lupta în care au căzut cei cca. 300 de soldaţi originari din Italia şi din provinciile vestice, mai puţin din cele estice, încadraţi în legiuni şi trupe auxiliare, trebuie să fi fost cea condusă de Oppius Sabinus, care a fost învins la Adamclisi, sau în împrejurimi, în 85 d.Hr., când a atacat regele dac, Duras și comandaníi săi între care se afla mai mult ca sigur și Diurpaneus (Decebal). Este de presupus însă că lupta de pe dealurile de lângă Adamclisi n-a fost cea condusă de însuşi Oppius Sabinus, al cărui nume ar fi trebuit să apară pe altar căci şi el a fost răpus în luptele cu dacii.²

  În cazul în care se consideră că până la crearea provinciei Moesia Inferior a continuat să existe un praefectus ripae Histri sau Danuvii cum reiese din Iordanes³, se poate presupune că acesta este ucis în cursul invaziei dacice din 85-86, apărând teritoriul Dobrogei, în numele Romei. Locul ridicării altarului nu pare a fi fost ales întâmplător. În general atacatorii Moesiei Inferior nu intrau frontal, prin nordul Dobrogei, ci preferau să treacă prin Muntenia, apoi pe la Cernavodă sau Ostrov. În general, până la începutul epocii migrațiilor nu au fost atacuri mari,  directe, nord-sud în zona dintre Dunăre și Mare. Aceasta probabil în strânsă legătură cu relația dintre Fluviul Dunăre – lunca Dunării – spațiile inundate sau inundabile – zonele afectate neregulat de ape, zonele mlăștinoase care, pe atunci erau mult mai ample decât sunt astăzi, atât în stânga cât și în dreapta fluvilui.

     În urma discuţiilor legate de altar, se poate lua în considerare că, pentru secolul I d.Hr., zona de la Adamclisi era una de importanţă majoră pentru spaţiul dintre Dunăre şi Mare, pentru că, se pare că mai multe lupte s-au dat în timp pe aceleaşi locuri: 29-28 î.Hr.?, 85, 86, 101-102 şi probabil şi altele din secolul I î. Hr. şi din secolul I d.Hr. Dobrogea (sud-estul Dobrogei românești de astăzi) a fost, după cât se pare, teatru de război, pe o perioadă destul de mare de timp.

   Dacă se ia în considerare acest punct de vedere, se poate socoti că în timpul lui  Duras zona de la Adamclisi (numele de astăzi) era importantă strategic pentru statul dac care lupta împotriva Romei instaurată pe malul drept al Dunării. Ba mai mult, se poate avansa ideea că în acest spaţiu din imediata apropiere a Istrului se afla o comunitate  importantă, cu un pronunţat potenţial de a susţine cauza dacică, atunci când forţa statului de pe malul stâng al fluviului se manifesta. Se poate lua în discuţie şi o tactică şi strategie utilizată la nivelul statului dac şi reluată ori de câte ori situaţia impunea forme de reacţie similare. Decebal foloseşte şi el spaţiul în planurile şi acţiunile sale ( în iarna dintre 101-102).

   Numele Adamclisi (în grafii mai vechi Adamklissi sau Adam Klisi) este forma românizată a denumirii turcești Adam Kilisse (Casa lui Adam, interpretată ca fiind Biserica lui Adam sau Biserica Omului, sau Clisa -movila- lui Adam). Turcii au considerat impunătorul monument roman Tropaeum Traiani drept biserică, lăcaş de cult.⁴ Ei au preluat mesajul denumirii locului de la populația autohtonă care perpetua măcar prin denumire tradiția și sensul locului și al monumentului, dacă nu prin manifestarea concretă, atunci când ei au preluat puterea în aceste locuri. Memoria colectivă este statornică, ea transmite din generație în generație mesajele locurilor esențializat, mitizat, dar fără greșală fundamentală. Este interesant că denumirea locului în turcește vorbește de o casă, biserică a Omului, nu a lui Dumnezeu sau Allah.

    Aici, alături de altarul comemorativ se poate vedea pe stepa înaltă, de la mare distanţă, un monument de mari proporţii, circular. Astăzi, oficial, istoricii şi arheologii îl socotesc a fi realizat de împăratul Traian, pe la 109, pentru a marca victoria împotriva dacilor şi a aliaţilor lor din iarna anilor 101-102.

   Între pietrele descoperite în jurul monumentului la primele cercetări, a fost descifrată o inscripţie:

SENATUS.POPVLVSQVE.ROMANVS
IMP.CAESARI.DIVI.NERVAE.F.NERVAE
TRAIANO.AVG.GERM.DACICO.PONTIF
MAXIMO.TRIB.POT.XVII.IMP.VI.COS.VI.P.P.
AD.DECLARANDVM.QVANTAE.ALTITVDINIS
MONS.ET.LOCUS.TANTIS.OFERIBUS.SIT.EGESTVS       

În traducere : 

SENATUL ŞI POPORUL ROMAN
ÎMPĂRATULUI CEZAR, FIUL LUI
NERVA CEL TRECUT ÎNTRE ZEI
NERVA TRAIAN AUGUSTUL, ÎNVINGĂTORUL
GERMANILOR, ÎNVINGĂTORUL DACILOR,
MARE PONTIF, INVESTIT PENTRU A XVII-A
OARĂ CU PUTEREA DE TRIBUN, ACLAMAT
DE VIORI CA IMPERATOR, CONSUL PENTRU
A VI-A OARĂ, PĂRINTE AL PATRIEI,
PENTRU A SE ARĂTA CÂT DE ÎNALT
ERA MUNTELE ŞI LOCUL SĂPAT CU
EFORTURI ATÂT DE MARI.⁵

Mausoleul avea 54 de metope (basoreliefuri aşezate pe frontispiciul unui monument, denumirea provenind din grecescul metopi=frunte) (1,10-1,20m fiecare) cu scene de luptă, dintre care cinci s-au pierdut (Vasile Rudan menţionează că se află căzute în Dunăre, scăpate în momentul în care au fost deplasate spre a ajunge la Bucureşti, în anii lui Nicolae Ceauşescu, că se ştie unde anume sunt, dar nu s-a facut şi nu se face nimic pentru a fi scoase.⁶), iar una este la Istanbul, restul de 48 fiind în muzeul din satul Adamclisi. Monumentul are un diametru de 30 m şi o înălţime de 12 m, trofeul (statuia) de deasupra, măsurând 10,75 m. Aceasta e reprezentată printr-un trunchi de copac îmbrăcat cu haine barbare, platoşă, coif şi 4 scuturi. Aşa cum arată astăzi, în sud-vestul stepei dobrogene româneşti, monumentul a fost reconstituit pe baza cercetărilor arheologice, în 1977, într-o perioadă în care naţionalism-comunismul era la apogeu.⁷ Este interesant cum, o personalitate ca cea a lui Nicolae Ceaușescu a cochetat cu Iosif Constantin Drăgan, cel care a promovat tracologia și dacismul in plan European și românesc, dar a sfârșit prin a admite restaurarea acestui monument și promovarea lui în numele romanității și a lumii romane.

   Metopele Trofeului de la Adamclisi învederează un fapt cu consecinţe însemnate pentru arta romană târzie (susțin cei ce promovează un punct de vedere oficial, generalizat). Pe monumentele din Roma şi Italia figura încă din sec. I î.e.n. pe lângă formalismul elenic şi artizanalul italic de nivel superior, ca al doilea termen al vestitei bipolarităţi a artei romane. La acest monument e interesant să se constate că, deşi este de factură şi decizie imperială - pentru cei ce susțin originea sa roman imperială - aşezat la marginea Imperiului, se regăseşte prezenţa deliberată a artizanalului provincial ca transmiţător al mesajului Romei învingătoare.⁸ Cuceritul se exprimă pentru a proslăvi stăpânirea romană impusă lui cu forța (?).

                Monumentul de La Adamclisi înainte de reconstituire şi macheta reconstituirii                                                                      sursa: http://www.cjc.ro/proiect_histria/Histria/ISTORIE/ADAMCLISI/adamclisi.html

                                                      Monumentul reconstituit în 1977 

                                                           sursa: http://romania.ici.ro/ro/alfabet/pagina.php?id=239

     Există şi un punct de vedere total diferit, bazat pe cercetarea monumentului, conform căruia acesta nu ar fi realizarea împăratului Traian. 

Va urma...