Și pentru că, mediatizarea postcomunistă a mormântului cu papirus de la Mangalia a insistat asupra papirusului, asupra readucerii sale din Rusia înapoi la Mangalia - fapt petrecut în 2011, datorită domnilor Ion Pâslaru și Marcel Sorin Colesniuc, pe atunci director al Muzeului de Arheologie Callatis, Mangalia -, se poate pune și întrebarea: ce s-a întâmplat cu obiectele ce au fost descoperite în mormânt? Unde se află ele? Dacă papirusul a fost pierdut la ruși, în 1959, celelalte obiecte unde au fost depuse, pierdute? Celelalte obiecte însemnând un kantharos, două farfurioare mici, o pateră
- fuseseră depuse în mormânt -, o coroniță din frunze de bronz, cu bobițe de ceramică, prinse pe un cadru de os, toate aurite - fuseseră prezente pe cele trei lespezi ale cutiei de piatră de mărmânt, împreună cu coji de ouă - coronița de pe capul celui înmormântat, foarte asemănătoare cu cea de pe dalele de piatră.
- fuseseră depuse în mormânt -, o coroniță din frunze de bronz, cu bobițe de ceramică, prinse pe un cadru de os, toate aurite - fuseseră prezente pe cele trei lespezi ale cutiei de piatră de mărmânt, împreună cu coji de ouă - coronița de pe capul celui înmormântat, foarte asemănătoare cu cea de pe dalele de piatră.
Mediatizarea post-comunistă doar le menționează - probabil din nevoia de a încadra mormântul într-un cadru istoric.complex. Aceste obiecte făceau parte din ritualul de înmormântare. Materialul postcomunist nu a insistat nici un pic în această direcție de interes.
Dacă, acum, la 59 de ani de la descoperirea mormântului cu papirus - după ce s-au realizat și alte descoperiri în spațiul balcanic, ce au pus în evidență în lumea macedo-traco-geto-greacă interesul deosebit pentru coronițe din frunze de strejar, dafin, măslin în mod aparte în ceremoniile funerare ale personalităților cu rol special în comunitate - poate că ar fi bine să știm ce s-a întâmplat cu cele două coronițe din mormântul cu papirus. Poate că, măcar o copie a lor ar sta bine în Muzeul de Arheologie Callatis, Mangalia, acolo unde muzeul reconstituie spațiul mormântului cu papirus.
Conform celor prezente în mass-media acum, cel ce a decis soarta papirusului, faptul ca acesta să ia calea spațiului sovietic pentru conservare și cercetare, a fost Radu Vulpe, în calitatea sa de Consilier științific și șef de secție al Institutului de Arheologie din București (din 1953 avea această funcție). Din 1952 devenise membru în Consiliul permanent al Uniunii Internaționale a de științe pre și protoistorice (a fost membru între 1952-1964). Din punct de vedere științific era în poziții cheie, pentru ca și cei din domeniul politic al vremii, reprezentanții P.M.R. să țină cont, să îi accepte deciziile dacă au fost într-adevăr deciziile lui, și nu ale securității). Și de altfel, orice impunere din partea sovietică nu putea fi refuzată, dată fiind poziția de subordonare politică, ideologică și militară a statului român, în acel moment (cu toată retragerea trupelor sovietice, petrecută în 1958).
Radu Vulpe, ca reprezentant al părții române, a predat pe 5 iunie 1959, papirusul lui Mihail A. Alexandrovski, ca reprezentant al părții sovietice. Între 18 mai și 30 mai papirusul a fost ținut în mormântul abia accesat. A fost dus la București și de acolo a plecat în U.R.S.S.
Ce s-a întâmplat cu celelalte artefacte? Ce s-a întâmplat cu coronițele fie ele de bronz, fie ele aurite?
Publicația istorică Materiale și Cercetări Arheologice, a Institutului de Arheologie al Academiei de Științe Sociale și Politice, apărută începând cu 1953, (poate fi studiată cu ușurință pe site-ul www.cimec.ro) nu face nici o referire la descoperirea mormântului cu papirus sau eventual la artefactele conținute
de acesta. Nici Dacia - Revue d'archéologie et d'histoire ancienne nu fapce prin nici un articol referire la acest mormânt cu papirus.
Aparută ceva mai târziu la Constanța, nici în Pontica nu se fac referiri.
Cine au fost arheologii de la București, de la Constanța, ce au fost implicați în cercetarea acestui mormânt care, din
18 mai 1959 și până la 30 mai 1959 a păstrat pe loc papirusul, pentru ca apoi să fie dus la București unde, dl.
Radu Vulpe a fost nevoit să predea sovieticilor papirusul pe 5 iunie 1959? Împlicațiile politice, raportul de subordonare
a României față de sovietici a dus la alterarea in situ a papirusului și probabil și la preluarea celorlalte obiecte. Cât timp
a fost in situ se pare că nu s-au făcut fotografii nici papirusului și nici obiectelor. Există oare desene realizate profesional,
așa cum se făceau într-un raport de săpătură, atunci când aparatul fotografic nu era cheia transmiterii mai departe a infor-
mațiilor?
a României față de sovietici a dus la alterarea in situ a papirusului și probabil și la preluarea celorlalte obiecte. Cât timp
a fost in situ se pare că nu s-au făcut fotografii nici papirusului și nici obiectelor. Există oare desene realizate profesional,
așa cum se făceau într-un raport de săpătură, atunci când aparatul fotografic nu era cheia transmiterii mai departe a infor-
mațiilor?
Sunt celelalte obiecte în depozitele de la Constanța? Probabil că în perioada postcomunistă, coronițele ar fi fost
expuse în muzeu (probabil). Se află în depozitele Institutului de Arheologie Vasile Pârvan? Sau în depozitele Muzeu-
lui Național de Istorie? Au luat și ele calea exilului sovietic?
Interesant este că, deși în spațiul public nu au fost informații profesionale și nici jurnalistice despre mormântul cu
papirus, ca o revanșă, ca o reacție de respect fată de ceea ce public nu s-a scris, ideea mormântului cu papirus a fost
încorporată în structura muzeului din Mangalia. Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia prezintă din epoca lui
Ceaușeșcu o sală conică ce reproduce la dimensiunile inițiale tumulul, mormântul cu papirus.În centrul sălii, în podea,
se află caseeta de din piatră de calcar fasonată în interior, spațiu în care a fost depus personajul antic implicat în raportu
rile româno-sovietice din epoca de stalinizare a Republicii Populare Române.
Interesant este că, deși în spațiul public nu au fost informații profesionale și nici jurnalistice despre mormântul cu
papirus, ca o revanșă, ca o reacție de respect fată de ceea ce public nu s-a scris, ideea mormântului cu papirus a fost
încorporată în structura muzeului din Mangalia. Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia prezintă din epoca lui
Ceaușeșcu o sală conică ce reproduce la dimensiunile inițiale tumulul, mormântul cu papirus.În centrul sălii, în podea,
se află caseeta de din piatră de calcar fasonată în interior, spațiu în care a fost depus personajul antic implicat în raportu
rile româno-sovietice din epoca de stalinizare a Republicii Populare Române.
Probabil că în muzeul de la Constanța, sau în ceea ce astăzi se numește Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, s-or
afla fișele, rapoartele de săpătură.
Mormântului cu papirus din Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia i-ar fi stat rău să prezinte alături de groapa
goală din sala circulară și un kantharos, două farfurioare mici, o pateră - obiectele ce au însoțit personajul cu o poziție deosebită în cetate, cu merite deosebite pentru cetate, binefăcă-
torul cetății ce a beneficiat de mormântul tumular cu papirus?
afla fișele, rapoartele de săpătură.
Mormântului cu papirus din Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia i-ar fi stat rău să prezinte alături de groapa
goală din sala circulară și un kantharos, două farfurioare mici, o pateră - obiectele ce au însoțit personajul cu o poziție deosebită în cetate, cu merite deosebite pentru cetate, binefăcă-
torul cetății ce a beneficiat de mormântul tumular cu papirus?
La Mangalia, în 1954 a fost descoperit un bloc masiv de piatră de marmură, spart în toate părțile, cu inscripția reali-
zată cu caractere grecești. A fost descoperită fragmentată. A fost depozitată la Muzeul de Istorie Națională și Arheo-
logie Constanța. Această inscripție cu litere adânc gravate, dar cu variații ca dimensiuni, a fost datată ca aparținând
secolului III î.Hr. Printr-o întregire cvasicertă a textului, se poate constata că textul face referire la încununarea titula-
rului cu o cunună de aur, foarte probabil cu prilejul unei sărbători, care pare a fi - datorită fragmentelor de text păstra-
te - Dionysiile. La Callatis se sărbătoreau în perioada elenistică Διονισια τα ξένίϰα (Lupii sau Hienele Dionysiene?) în luna ΛυϰέίοS (lupilor sau hienelor?), dar se pare că decretul nu se leagă de această sărbătoare, ci mai degrabă de Marile Dionysii. Această sărbătoare avea loc în luna Agrianios sau Dionysios (?). Se poate spune că în spațiul greco-macedo-traco- geto-balcanic beneficiau de coronițe competițiile dedicate la Olimpia, lui Zeus, la Delphi - lui Apollo. La Callatis, conform decretului - se dăruiau coronițe de aur cu prilejul sărbătorii celei mari dedicată lui Dionysos (Dionysos era celebrat și în celelalte așezări urbane fortificate din vestul Pontului Euxin). Foarte probabil că personajul care a primit coronița de aur și căruia i s-a realizat un decret în piatră promovat în spațiul public, juca un rol deosebit.
logie Constanța. Această inscripție cu litere adânc gravate, dar cu variații ca dimensiuni, a fost datată ca aparținând
secolului III î.Hr. Printr-o întregire cvasicertă a textului, se poate constata că textul face referire la încununarea titula-
rului cu o cunună de aur, foarte probabil cu prilejul unei sărbători, care pare a fi - datorită fragmentelor de text păstra-
te - Dionysiile. La Callatis se sărbătoreau în perioada elenistică Διονισια τα ξένίϰα (Lupii sau Hienele Dionysiene?) în luna ΛυϰέίοS (lupilor sau hienelor?), dar se pare că decretul nu se leagă de această sărbătoare, ci mai degrabă de Marile Dionysii. Această sărbătoare avea loc în luna Agrianios sau Dionysios (?). Se poate spune că în spațiul greco-macedo-traco- geto-balcanic beneficiau de coronițe competițiile dedicate la Olimpia, lui Zeus, la Delphi - lui Apollo. La Callatis, conform decretului - se dăruiau coronițe de aur cu prilejul sărbătorii celei mari dedicată lui Dionysos (Dionysos era celebrat și în celelalte așezări urbane fortificate din vestul Pontului Euxin). Foarte probabil că personajul care a primit coronița de aur și căruia i s-a realizat un decret în piatră promovat în spațiul public, juca un rol deosebit.
La Histria, la sfârșitul perioadei elenistice - atunci când încep confruntările între Mithridates VI Eupator al Pontului și Roma -, la Histria s-a pus o stelă pe care arheologii au găsit-o fragmentată, în diferitele căutări ale lor. La întregirea decretului expus public în Histria antică, s-a putut descifra în finalul textului care vorbea despre un strateg al lui Mithridates VI trimis la Histria: "Poporul să găsească cu cale. Diogenes, fiul lui Diogenes din Am[astris], strateg al cetții să primească pe aceste temeiuri elogiul; să fie încununat la toate concursurile cu o cunună de aur pentru râvna și bunele sentimente arătate poporului; să i se ridice o statuirede bronz..."
În epoca elenistică, Dionysiile erau una din principalele ocazii solemne în care, cetățile din Pontul stâng emiteau decrete de recunoștință, decrete onorifice emise de Sfatul și Adunarea Poporului, decrete ce trebuiau să amintească public recunoștința pentru beneficiile aduse comunității. Această sărbătoare oferea prilejul de a onora meritele binefăcătorilor - prin decrete, coroane de aur (sau, probabil, uneori aurite).
Sărbătoarea de întâmpinare a lui Dionysos avea caracter public, în și în preajma teatrului callatian (despre care sunt informații, dar nu se știe unde anume era). Într-o anume zi a ceremoniilor se proceda la încoronarea binefăcătorilor cetății în lăcașul teatrului callatian.
În afara procesiunilor, meselor ofrandelor publice desfășurate cu prilejul sărbătorilor dionysiace, existau și misterele dionysiace, practicate în sânul thiasos-ului (grup aristocratic de preoți preotese, nobili, regi, funcționari, militari de rang înalt, cel mai adesea). Inițierea în misterele lui Dionysos presupunea un banchet cu caracter orgiastic și mistic.
La Callatis au existat asociații dionysiace, un thiasos foarte activ. Sărbătorile dionysiace au avut un caracter public foarte accentuat. Binefăcătorii cetății deveneau Κτίσταί τας πολίος . Două decrete emise de thiasos-ul callatian menționează sărbătorile trieterice, desfășurate în luna Dionysos, cu ocazia cărora se proclamau, între altele coroanele acordate unor binefăcători ai cetății. Thiasos-ul juca un rol deosebit în organizarea sărbătorilor dionisyace publice și sub forma misteriilor, dar nu numai. Dacă ceremoniile publice - la care aprticipa orice persoană din cetate ce se închina lui Dionysos - se petreceau în teatru, misteriile se desfășurau în sanctuare sau în afara cetății, implicând doar thiasos-ul. Sanctuarul public al lui Dyonisos se afla la Callatis în afara orașului. La Callatis se menționează un templu realizat prin subscripție publică spre sfârșitul sec. III î.Hr. La sanctuar erau depuse și decretele emise de thiasos-ul callatian. Există sugestia ca acest templu să imite o grotă dionysiacă, pregătită să adăpostească ceremoniile însoțite de misteriile dionysiace.
Sărbătorile Dionysiace erau bianuale. Cu prilejul acestora, erau nelipsite dansul sacru și competițiile muzicale. Dansul sacru era o componentă importantă. Erau executate în ritmul instrumentelor de percuție. Dansul era practicat de oamenii cei mai de neam și fruntașii din oraș. Ei nu numai că nu se rușinează, dar se mândresc cu acest dans, mai mult decât se mândresc cu neamul lor ales, cu dregătoriile publice. Dansurile erau riguros excecutate în cadrul ceremoniilor religioase și reprezentau o atracție publică generală. Dansurile pantomimice erau foarte apreciate în epocă.
Muzica implica instrumentele de percuție, de suflat, cu corzi dar și corul. Existau asociații de cântăreți corali. Grupurile corale (ale hypnozilor) interpretau imnurile religioase. Acestea erau organizate în asociații și se întreceau în compețiții muzicale și poetice din cadrul sărbătorilor. Asigurau partea vocală muzicală a ceremoniilor Dionysiace. La Callatis, competițiile muzicale sunt presupuse, ele nefiinnd atestate de inscripții, așa cum se întâmplă la Histria.
În Pontul stâng, lui Dionysos îi erau dedicate cele mai multe ceremonii, sărbători. Încorporau dansul, muzica, ceremonialul, sacrificiile, banchetele, spectacole de tragedie, comedie, concursuri muzicale.
Coroana de aur - încununare oficială, publică, sacră a activității prin care a fost servită comunitatea, cetatea în vestul Pontului - era decernată în mijlocul bucuriei generale la sărbătorile Dionysiace, cele mai însemnate și cele mai populare la Callatis și în celelalte cetăți de la țărm de mare. Un decret - un text în piatră afișat în templul dedicat lui Dionysos celebra în spațiul sacru acest fapt.
Dionysos s-a bucurat de o foarte largă popularitate pe o mare perioadă de timp, în lumea cetăților vest-pontice.
Manifestările Dionysiace atât la Callatis cât și în celelalte cetăți vest-pontice se perpetuează și în timpul stăpânirii romane, până târziu, în sec. IV, chiar dacă se produce sincretismul Dionysos-Bachus iar unele elemente ceremoniale se modifică.
Surse:În epoca elenistică, Dionysiile erau una din principalele ocazii solemne în care, cetățile din Pontul stâng emiteau decrete de recunoștință, decrete onorifice emise de Sfatul și Adunarea Poporului, decrete ce trebuiau să amintească public recunoștința pentru beneficiile aduse comunității. Această sărbătoare oferea prilejul de a onora meritele binefăcătorilor - prin decrete, coroane de aur (sau, probabil, uneori aurite).
Sărbătoarea de întâmpinare a lui Dionysos avea caracter public, în și în preajma teatrului callatian (despre care sunt informații, dar nu se știe unde anume era). Într-o anume zi a ceremoniilor se proceda la încoronarea binefăcătorilor cetății în lăcașul teatrului callatian.
În afara procesiunilor, meselor ofrandelor publice desfășurate cu prilejul sărbătorilor dionysiace, existau și misterele dionysiace, practicate în sânul thiasos-ului (grup aristocratic de preoți preotese, nobili, regi, funcționari, militari de rang înalt, cel mai adesea). Inițierea în misterele lui Dionysos presupunea un banchet cu caracter orgiastic și mistic.
La Callatis au existat asociații dionysiace, un thiasos foarte activ. Sărbătorile dionysiace au avut un caracter public foarte accentuat. Binefăcătorii cetății deveneau Κτίσταί τας πολίος . Două decrete emise de thiasos-ul callatian menționează sărbătorile trieterice, desfășurate în luna Dionysos, cu ocazia cărora se proclamau, între altele coroanele acordate unor binefăcători ai cetății. Thiasos-ul juca un rol deosebit în organizarea sărbătorilor dionisyace publice și sub forma misteriilor, dar nu numai. Dacă ceremoniile publice - la care aprticipa orice persoană din cetate ce se închina lui Dionysos - se petreceau în teatru, misteriile se desfășurau în sanctuare sau în afara cetății, implicând doar thiasos-ul. Sanctuarul public al lui Dyonisos se afla la Callatis în afara orașului. La Callatis se menționează un templu realizat prin subscripție publică spre sfârșitul sec. III î.Hr. La sanctuar erau depuse și decretele emise de thiasos-ul callatian. Există sugestia ca acest templu să imite o grotă dionysiacă, pregătită să adăpostească ceremoniile însoțite de misteriile dionysiace.
Sărbătorile Dionysiace erau bianuale. Cu prilejul acestora, erau nelipsite dansul sacru și competițiile muzicale. Dansul sacru era o componentă importantă. Erau executate în ritmul instrumentelor de percuție. Dansul era practicat de oamenii cei mai de neam și fruntașii din oraș. Ei nu numai că nu se rușinează, dar se mândresc cu acest dans, mai mult decât se mândresc cu neamul lor ales, cu dregătoriile publice. Dansurile erau riguros excecutate în cadrul ceremoniilor religioase și reprezentau o atracție publică generală. Dansurile pantomimice erau foarte apreciate în epocă.
Muzica implica instrumentele de percuție, de suflat, cu corzi dar și corul. Existau asociații de cântăreți corali. Grupurile corale (ale hypnozilor) interpretau imnurile religioase. Acestea erau organizate în asociații și se întreceau în compețiții muzicale și poetice din cadrul sărbătorilor. Asigurau partea vocală muzicală a ceremoniilor Dionysiace. La Callatis, competițiile muzicale sunt presupuse, ele nefiinnd atestate de inscripții, așa cum se întâmplă la Histria.
În Pontul stâng, lui Dionysos îi erau dedicate cele mai multe ceremonii, sărbători. Încorporau dansul, muzica, ceremonialul, sacrificiile, banchetele, spectacole de tragedie, comedie, concursuri muzicale.
Coroana de aur - încununare oficială, publică, sacră a activității prin care a fost servită comunitatea, cetatea în vestul Pontului - era decernată în mijlocul bucuriei generale la sărbătorile Dionysiace, cele mai însemnate și cele mai populare la Callatis și în celelalte cetăți de la țărm de mare. Un decret - un text în piatră afișat în templul dedicat lui Dionysos celebra în spațiul sacru acest fapt.
Dionysos s-a bucurat de o foarte largă popularitate pe o mare perioadă de timp, în lumea cetăților vest-pontice.
Manifestările Dionysiace atât la Callatis cât și în celelalte cetăți vest-pontice se perpetuează și în timpul stăpânirii romane, până târziu, în sec. IV, chiar dacă se produce sincretismul Dionysos-Bachus iar unele elemente ceremoniale se modifică.
1. Alexandru Avram, Maria Bărbulescu, Inscriptii inedite de la Callatis, aflate în Muzeul de de istorie națională și arheologie Constanța, în Pontica, 25,1992, p.175-177.
2. A. Avram, O. Bounegru, Mithridates al VI-lea Eupator și coasta de vest a POntului Euxin. În jurul unui decret inedit de la Histria, în Pontica, 30, 1997, p. 156-165.
3. Remus Mihai Feraru, Sărbători Dionysiace din cetățile grecești din Pontul stâng, în Pontica 37-38, 2004-2005
4. http://mangalia.ro/index.php/2012/10/04/mormantul-cu-papirus/
5. http://metrolinks.ro/radu-vulpe/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu