Orice referire la Dionysos începe cu ideea că el aparține mitologiei grecești. Poate că ar trebui început cu faptul că cele mai vechi referiri la acest zeu se află în textele scrise cu caractere liniar B, în prima jumătate a mileniului al II-lea, î. Hr. În acea perioadă în care, grecii nu se detașaseră deplin și definitiv de lumea pelasgo-tracică. În perioada aceea, triburi nordice, zise grecești (ahei, ionieni, eolieni, dorieni) coborau spre spațiul intelectualist și naționalist definit ca fiind grecesc-elen. Este foarte probabil ca aceste triburi să îl fi preluat de la comunitățile pe care le-au luat în stăpânire. la fel de bine, este probabilă și varianta de a-l fi adus cu ele din spațiile de care s-au desprins.
Pentru acea perioadă, în jurul acestei zeități - probabil s-a dezvoltat un sincretism pe care grecii și l-au asumat, dându-i anumite atribute, asociindu-l cu anumite aspecte, simboluri, acțiuni, domenii de venerație și de manifestare. De altfel, sub aspectul grecesc al acestui zeu, se pierd numeroase caracteristici specifice unor zeități ale triburilor tracice.
La Homer, în Iliada și Odiseea, sunt referiri la Dionysos, dar nu ca un zeu superior. Este menționat thirsul sub forma ta thysthla. Iliada menționează un cult al misterelor lui Dionysos și practicile acestuia. Iliada menționează faptul că este zeul care îi învață pe oameni cum să facă vinul. Îl caracterizează ca Dionysos cel beat, cel cuprins de beție furioasă - Dionysos mainoumenos.
Dionysos este socotit ca unul din cele mai importante zeități ale antichității balcanice și sud-europene. Originea sa este una pelasgo-tracică.
Ca zeitate greacă - pentru perioada de migrație a triburilor elene (ahei, ionieni, eolieni, dorieni) și a perioadei de dezvoltare a polisurilor grecești, a marii colonizări grecești, până la marele stat și imperiu macedonean - apare ca un zeu al vegetației, pomiculturii, al viței de vie, un zeu al extazului și al fertilității. Dintre toate aceste atribute, cele de zeu al viței de vie și al extazului care decurge din consumul de vin (zeu în cinstea căruia se dezvoltau ceremonii publice zgomotoase și private - misterii) sunt atributele care de departe îl consacră și îl trec în planul mitologiei romane, ca Bacchus. Din această perspectivă, a fost un zeu atotputernic în antichitate, pretutindeni, acolo unde vița de vie a fost la ea acasă, pretutindeni în Europa, în Asia Mică, în Orientul Apropiat, unde vița de vie se cultivă și astăzi. În spațiul carpato-danubiano-pontic, vița-de-vie se cultivă până în zilele noastre până la paralela 48, care străbate acest spațiu prin județele Botoșani, Suceava, Maramureș, Satu Mare, județe ale României zilelor noastre.
Reprezentări artistice ale lui Dionysos apar din secolul al VI-lea î.Hr., în pictura vaselor ceramice, în sculptură. Dionysos apare pe monede, acolo unde așezarea bate monedă, acolo unde în așezare Dionysos joacă un rol central, dominant.
În epoca greacă clasică, până la mijlocul secolului al V-lea î.Hr., Dionysos era reprezentat cu barbă, cu haine lungi, acoperindu-i corpul. Chipul său ușor orientalizant sugerează apartenența la o lume mai degrabă barbară, decât civilizată, greacă. La mijlocul secolului al V-lea î.Hr., imaginea zeului devine cea a unui tânăr adolescentin, însoțit de un kantharos, un carnasier (panteră, ni se spune cel mai adesea, în condițiile în care pantera nu este caracteristică sud-estului european și nici Europei, în ansamblul ei. Mult mai probabil cred că ar trebui să ne referim la râs sau Linx) și un șarpe.
În reprezentările ceramice, sculpturale, monetare, Dionysos este reprezentat cu coroană din frunze de iederă sau de viță de vie. De asemenea zeul ține în mână un thirs (toiag) care, în partea superioară poate avea un mănunchi de frunze de viță de vie, de iederă sau un con de brad sau de pin. Zeul apare cel mai adesea îmbrăcat sau parțial îmbrăcat. Imaginea lui Dionysos apare și sub forma unui tânăr cu coarne de ovine sau bovine - o imagine mai apropiată de cea a lui Heracles, care prezintă o blană de leu pe cap, cel mai adesea.
Maxima extindere a ariei de închinare la această zeitate se dezvoltă de la Alexandru Macedon, datorită căruia, prin Imperiul Macedonean, cultul său este cunoscut până în vestul Indiei, și până la sfârșitul epocii imperiale romane, la împăratul Theodosius, care declanșează prigoana cultelor politeiste. În epoca elenistică și romană, Dionysos era printre cei mai populari zei. Romanii l-au numit Dionis, dar și Liber. L-au venerat și ca Bacchus.
La traci, Dionysos era privit ca "Eliberatorul" - eliberator din strânsoarea vremii reci, caracteristică iernii. El este Sabasios, fiul zeiței Bendis. Eliberator al vieții, eliberator de vremea rece a iernii, Dionysos este asociat cu ideea de reîncarnare, de ciclicitate, coborâre în infern. Dionysos - eliberator. Bețiile ce caracterizau sărbătorile sale eliberau pe moment de problemele vieții de zi cu zi.
Zeul avea consacrat un calendar, cu sărbători bine fixate de-a lungul anului și în strânsă legătură cu momentele de cultivare și întreținere a viței-de vie, cu renașterea naturii.
Serbările dedicate zeului Dionysos - dionysia, leneele, Anthesteriile - jucau un rol important din punct de vedere al cultului, al comunității, al manifestărilor ritualice, al implicațiilor artistice, publice și private (misterii). Pentru misteriile lui Dionysos se presupune că se organizau în cadrul asociațiilor caracteristice de inițiați, a unor serbări cu caracter orgiastic și mistic.
Pe țărmul vestic al Pontului Euxin, Dionysos este o zeitate foarte bine reprezentată. Olbia, Tyras, Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessos, Apollonia Pontica - toate sunt așezări de mare anvergură în lumea antică, vest-pontică, la țărm de mare, din care ne parvin informații complexe despre Dionysos, ca zeu important aici. Faptul că există o așezare portuară cu numele de Dionysopolis ridică un anumit tip de întrebări. Așezarea, la venirea grecilor prin colonizare, a fost închinată lui Dionysos? Dionysos juca un rol major în așezare la venirea grecilor? Era cel mai important centru din vestul Pontului Euxin pentru cultul lui Dionysos?...
În epoca elenistică, Dionysos era zeul ce patrona tragediile. Sărbătorile dionysiace erau însoțite de spectacole: procesiuni, muzică vocală, instrumentală, dans, drame, comedii, tragedii ce se petreceau în spațiul teatrului, cu un public numeros.
Procesiuni stradale, zgomotoase aveau loc cu prilejul sărbătorilor dedicate lui Dionysos. În umbra manifestărilor publice stradale foarte zgomotoase datorită consumului de vin, cu prilejul manifestărilor dionysiace aveau frecvent loc crime pasionale sau cu caracter politic. După ce Roma s-a impus în Peninsula Balcanică, creând provinciile Ahaia și Macedonia la mijlocul secolului al II-lea î.Hr., Senatul Roman, consulii au impus desființarea manifestărilor stradale și foarte zgomotoase. Foarte probabil că, pentru a elimina anumite forme de manifestare caracteristice adoratorilor lui Dionysos, pentru a accentua supunerea față de porunci, în lumea geto-dacică a lui Burebista și a Marelui Preot zalmoxian, Deceneu, se ia măsura de a se desființa viile(sec. I î.Hr.)
Pentru Callatis, descoperirile și informațiile complexe ce decurg din ele, pun în evidență rolul deosebit de important al acestui zeu, pe o perioadă însemnată de timp: undeva din secolul al IV-lea î.Hr. și până către secolul al IV-lea d.Hr. Sub stăpânire romană, cultul lui Dionysos, asociat și cu Bacchus a intrat într-un relativ declin.
La nord de zidul cetății Callatis, astăzi în incinta spațiului folosit ca lapidariu de Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia, imediat la sud față de tumulul mormântului cu papirus - ce a fost încorporat muzeului ca o încăpere conică - se află urmele la suprafața solului ale unui templu despre care se vorbește a fi fost închinat lui Dionysos. Faptul că a fost descoperit în preajma tumulului ce adăpostea mormântul cu papirus, în plin spațiu de înmormântări elenistice și nu departe de zidurile cetății, la exterior, ridică o întrebare: este acesta un templu dedicat zeului Dionysos cu conotații funerare? (Să nu uităm că până la impunerea regulilor societății moderne și bisericile aveau cimitire în jurul lor, cimitire care ulterior au fost detașate de biserici și situate în afara așezărilor). Este un templu care permitea ceremonii publice de tip pelerinaj, cu depuneri de ofrande pentru morții așezării? Templul este unul de mici dimensiuni, cu coloane la exterior - din ceea ce mai sugerează situl arheologic, așa cum este el întreținut astăzi.
In partea de vest a Mangaliei, dincolo de strada Portului (traseul unui val de pământ ce apăra cetatea Callatis), în spațiul de înmormântări din perioada romano-bizantină, s-au descoperit morminte construite cu resturi din structura unui templu din perioada elenistică (sec. IV-I î.Hr.). Mormântul a folosit drept capac o friză dorică sincopată, caseton ce a aparținut unui templu din perioada elenistică. Foarte probabil că mormintele au fost realizate în perioada imediat următoare momentului în care, în Imperiul Roman, Imperiul Roman de Răsărit, templele au fost închise, abandonate, ruinate, în urma deciziei ca religia creștină să devină religie de stat, oficială (394), iar cultele politeiste - printre ele și cultul lui Dionysos-Dionis-Bacchus - prigonite, desființate (sec. IV-VI). Arheologii Mangaliei au descoperit componente ale aceluiași templu și în alte puncte cercetate, semn că edificiile părăsite, ruinate erau folosite ca și materiale de construcții pentru lucrări de tip mortuar sau pentru alte clădiri.
Inscripții ce ne arată decrete ale Thiasos-ului, descoperite la Mangalia, la începutul secolului XX, menționează ideea de grotă sau criptă, legată de manifestările misterice ale cultului dionysiac ce a jucat un rol important la Callatis, atât în perioada elenistică, cât și în cea romană, până în secolul al IV-lea. Sugerează că templul dionysiac avea o anumită structură caracteristică, în care erau spații cu destinație precisă. Unul din aceste spații este grota sau cripta destinată intâlnirilor inițiaților, misteriilor.
Un alt decret vorbește despre faptul că un templu al lui Dionysos s-a realizat prin subscripție publică, bani dăruiți de oameni ai așezării callatiene (sec. III î.Hr.), iar aceștia urmau să fie pomeniți cu prilejul diferitelor manifestări publice.
Un text epigrafic pe un bloc masiv de marmură, descoperit în 1954, care permite o citire cvasicorectă, datorită distrugerilor de text suferite, permite cunoașterea faptului că aici, la Callatis, în perioada elenistică cu ocazia Dionysiilor, sărbătoare importantă în cetate, se făceau aprecieri publice pentru diferite servicii aduse comunității, în secolul al III-lea î.Hr. La Callatis, în perioada elenistică se sărbătoreau Lupii sau Hienele Dionysiene în luna lupilor sau hienelor (?). Calendaristic, în luna Agryanios sau Dionysos (?) se sărbătoreau Marile Dionysii. Dionysos era celebrat și în celelalte cetăți vest-pontice (cele ce în timpul stăpânirii romane formează Heptapolis-ul). La Marile Dionysii se recunoșteau public meritele unor personalități ce erau încoronate cu coronițe de aur în ceremonii publice.
În epoca elenistică, Dionysiile erau principalele ocazii solemne, publice, în care se emiteau decrete de recunoștință publică, emise de Sfatul și de Adunarea Poporului din așezare. Aceste decrete, amplasate vizibil în spațiul public, erau cotidian în atenția publică iar actul de recunoștință se fixa în memoria colectivă.
Pentru întâmpinarea zeului Dionysos, ceremoniile publice se desfășurau în teatrul închinat zeului. Sunt informații despre teatrul lui Dionysos dar nu se știe unde era. Meritele binefăcătorilor, recunoscute prin punerea cununei de aur pe cap în public, se făcea în Teatrul lui Dionysos, cu mulțimea prezentă.
Sărbătorile dedicate lui Dionysos implicau ceremonii publice care implicau întreaga așezare dar și ceremonii private, misterii, în care trebuia să fie o inițiere.
Sărbători specifice unor asociații dionysiace de inițiați sunt atestate epigrafic și literar la Callatis. Aici există un thiasos foarte activ, cu un pronunțat caracter public - lucru foarte rar întâlnit în epoca elenistică. Acest Thiasos callatian a emis numeroase decrete cu caracter public din secolul III î.Hr. prin care acordă onoruri binefăcătorilor cetății. Unele din aceste decrete, mai mult sau mai puțin fragmentate au ajuns până la noi și se află în muzeele din Mangalia și Constanța.
Thiasosul callatian era implicat în organizarea sărbătorilor cu caracter public, dar și în cele cu caracter privat. O astfel de asociație de inițiați dionysiaci callatieni a emis un regulament sacru în sec. II î.Hr., regulament care menționează detalii privind sacrificiile și contextul în care aceste sacrificii se făceau cu prilejul sărbătorilor dionysiace. Dacă pentru sărbătorile dionysiace publice locul central îl reprezenta teatrul, pentru ceremoniile private ale misteriilor locul de desfășurare era fie în afara cetății, fie în interiorul sanctuarelor care imitau în mod intenționat grota mitică. Inscripțiile callatiene susțin aceste idei.
Un decret al thiasos-ului callatian menționează pentru sec III î.Hr. un templu ridicat prin subscripție publică, a cărui incintă a fost realizată abia în timpul împăratului roman Tiberius și astfel a devenit sanctuar. Aici erau păstrate decretele thiasos-ului. Este foarte probabil ca sanctuarul să fi încorporat o grotă sau o criptă dionysiacă pentru a putea adăposti aceste misterii caracteristic dionysiace.
Cetatea Callatis elenistică emite monedă, semn al puterii sale economice, al autonomiei sale, al rolului jucat pe rutele comerciale maritime și de uscat, a rolului politic pe care l-a avut. Primele emisiuni monetare sunt drahme de argint în sistemul ponderal monetar caracteristic Aeginei, folosit și în Heracleea Pontică, Bysantion, Sinope. Sunt emise la sfârșitul secolului al IV-leaî.Hr. Se emit și hemidrahme de argint la Callatis, cu chipul aceleiași zeități. Iconografia monedelor de argint callatiene este influențată de emisiunile monetare macedonene din vremea lui Alexandru Macedon și din perioada imediat următoare marelui imperiu macedonean - monedele cu Herakles marchează influența directă a statului macedonean. Aceste monede au fost emise se pare între 330-313 î.Hr. și au avut o arie relativ restrânsă de circulație. Pentru secolul al III-lea î.Hr., mai ales pentru sfârșitul secolului al III-lea î.Hr., sunt frecvente monedele de bronz callatiene, monede pe care apar mai multe zeități, între care Dionysos este la loc de cinste. Pe revers sunt atributele specifice divinității, alături de numele orașului, împreună cu o mare varietate de sigle și abrevieri de magistrați monetari sau caracteristice monetăriei. Dionysos este o zeitate frecvent prezentă pe monedele callatiene de bronz. Este reprezentat în profil sau semiprofil spre dreapta. Cel mai adesea, zeul este reprezentat cu coroană din frunze de iederă. Alte zeități sunt Apollo, Herakles, Demetra, Artemis, Athena. Ca atribute dionysiene prezente pe revers sunt carnasierul, thirsul, frunzele de iederă. Este prezent și spicul de grâu ce reprezintă cetatea callatiană. Monedele care îl reprezintă pe Dionysos sunt datate în prima jumătate a secolului al III-lea î.Hr. Se poate interpreta ca o manifestare a autonomiei locale, strâns legat de rolul jucat de cultul Dionysiac, imediat după eliminarea influenței directe și puternice macedonene, tracice.
Monedele callatiene s-au emis cu aproximație între 281î.Hr. și mijlocul sec. I î.Hr. Baterea monedelor callatiene s-a reluat între începutul sec. II - mijlocul sec. III d. Hr. În timpul lui Filip Arabul(244-249) monetăria callatiană încetează definitiv să mai emită monedă.
Est e foarte posibil și probabil ca unele specte ale manifestărilor legate de utilizarea câinilor, hienelor în război să aibă anumite forme sincretice care se conectează la misteriile dionysiace, atâta timp cât calendarul sărbătorilor dionysiace face referire și la lupi/câini/hiene. Caracteristica getică legată de lup, ca animal războinic și apărător nu este izolată din acest punct de vedere, atâta timp cât Dionysos este perceput ca Eliberatorul (din strânsoarea vremii reci). Este cultul zalmoxian, conectat într-un fel sau altul la cultul Dionysiac? Marile atacuri din secolele I î.Hr.-I d.Hr. sunt legate de iarnă, de eliberarea prin acțiuni desfășurate în condițiile iernii - eliberarea de romani vine sub semnul iernii.
La Callatis există numeroase reprezentări funerare, comemorative a cavalerului trac sau danubian care se conectează la ideea de eliberare. De asemenea, în epoca romană se pare că la cultul dionysiac-bacchic, prin sincretism se racordează și cultul mithraic, ideea de peșteră pentru banchetul inițiatic, pentru misterii, fiind un element comun.
Se pare că în arc peste timp, în manifestările de carnaval stradal în care sunt implicate complexe forme de organizare și mase mari de oameni, fie că sunt ele laice sau religioase, toate par a ascunde reminiscențe dionysiace publice.
Datorită inscripțiilor descoperite la Callatis (în secolul al XX-lea), se poate susține faptul că Cultul lui Dionysos a jucat un rol important aici, până la încadrarea oficială a cetății, puterii imperiale romane, pe la mijlocul secolului I d. Hr., subordonare care determină promovarea unei sărbători anuale dedicată împăratului ce domnea în acel moment - sărbători coordonate din metropolă.
La Homer, în Iliada și Odiseea, sunt referiri la Dionysos, dar nu ca un zeu superior. Este menționat thirsul sub forma ta thysthla. Iliada menționează un cult al misterelor lui Dionysos și practicile acestuia. Iliada menționează faptul că este zeul care îi învață pe oameni cum să facă vinul. Îl caracterizează ca Dionysos cel beat, cel cuprins de beție furioasă - Dionysos mainoumenos.
Dionysos este socotit ca unul din cele mai importante zeități ale antichității balcanice și sud-europene. Originea sa este una pelasgo-tracică.
Ca zeitate greacă - pentru perioada de migrație a triburilor elene (ahei, ionieni, eolieni, dorieni) și a perioadei de dezvoltare a polisurilor grecești, a marii colonizări grecești, până la marele stat și imperiu macedonean - apare ca un zeu al vegetației, pomiculturii, al viței de vie, un zeu al extazului și al fertilității. Dintre toate aceste atribute, cele de zeu al viței de vie și al extazului care decurge din consumul de vin (zeu în cinstea căruia se dezvoltau ceremonii publice zgomotoase și private - misterii) sunt atributele care de departe îl consacră și îl trec în planul mitologiei romane, ca Bacchus. Din această perspectivă, a fost un zeu atotputernic în antichitate, pretutindeni, acolo unde vița de vie a fost la ea acasă, pretutindeni în Europa, în Asia Mică, în Orientul Apropiat, unde vița de vie se cultivă și astăzi. În spațiul carpato-danubiano-pontic, vița-de-vie se cultivă până în zilele noastre până la paralela 48, care străbate acest spațiu prin județele Botoșani, Suceava, Maramureș, Satu Mare, județe ale României zilelor noastre.
Reprezentări artistice ale lui Dionysos apar din secolul al VI-lea î.Hr., în pictura vaselor ceramice, în sculptură. Dionysos apare pe monede, acolo unde așezarea bate monedă, acolo unde în așezare Dionysos joacă un rol central, dominant.
În epoca greacă clasică, până la mijlocul secolului al V-lea î.Hr., Dionysos era reprezentat cu barbă, cu haine lungi, acoperindu-i corpul. Chipul său ușor orientalizant sugerează apartenența la o lume mai degrabă barbară, decât civilizată, greacă. La mijlocul secolului al V-lea î.Hr., imaginea zeului devine cea a unui tânăr adolescentin, însoțit de un kantharos, un carnasier (panteră, ni se spune cel mai adesea, în condițiile în care pantera nu este caracteristică sud-estului european și nici Europei, în ansamblul ei. Mult mai probabil cred că ar trebui să ne referim la râs sau Linx) și un șarpe.
În reprezentările ceramice, sculpturale, monetare, Dionysos este reprezentat cu coroană din frunze de iederă sau de viță de vie. De asemenea zeul ține în mână un thirs (toiag) care, în partea superioară poate avea un mănunchi de frunze de viță de vie, de iederă sau un con de brad sau de pin. Zeul apare cel mai adesea îmbrăcat sau parțial îmbrăcat. Imaginea lui Dionysos apare și sub forma unui tânăr cu coarne de ovine sau bovine - o imagine mai apropiată de cea a lui Heracles, care prezintă o blană de leu pe cap, cel mai adesea.
Maxima extindere a ariei de închinare la această zeitate se dezvoltă de la Alexandru Macedon, datorită căruia, prin Imperiul Macedonean, cultul său este cunoscut până în vestul Indiei, și până la sfârșitul epocii imperiale romane, la împăratul Theodosius, care declanșează prigoana cultelor politeiste. În epoca elenistică și romană, Dionysos era printre cei mai populari zei. Romanii l-au numit Dionis, dar și Liber. L-au venerat și ca Bacchus.
La traci, Dionysos era privit ca "Eliberatorul" - eliberator din strânsoarea vremii reci, caracteristică iernii. El este Sabasios, fiul zeiței Bendis. Eliberator al vieții, eliberator de vremea rece a iernii, Dionysos este asociat cu ideea de reîncarnare, de ciclicitate, coborâre în infern. Dionysos - eliberator. Bețiile ce caracterizau sărbătorile sale eliberau pe moment de problemele vieții de zi cu zi.
Zeul avea consacrat un calendar, cu sărbători bine fixate de-a lungul anului și în strânsă legătură cu momentele de cultivare și întreținere a viței-de vie, cu renașterea naturii.
Serbările dedicate zeului Dionysos - dionysia, leneele, Anthesteriile - jucau un rol important din punct de vedere al cultului, al comunității, al manifestărilor ritualice, al implicațiilor artistice, publice și private (misterii). Pentru misteriile lui Dionysos se presupune că se organizau în cadrul asociațiilor caracteristice de inițiați, a unor serbări cu caracter orgiastic și mistic.
Pe țărmul vestic al Pontului Euxin, Dionysos este o zeitate foarte bine reprezentată. Olbia, Tyras, Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessos, Apollonia Pontica - toate sunt așezări de mare anvergură în lumea antică, vest-pontică, la țărm de mare, din care ne parvin informații complexe despre Dionysos, ca zeu important aici. Faptul că există o așezare portuară cu numele de Dionysopolis ridică un anumit tip de întrebări. Așezarea, la venirea grecilor prin colonizare, a fost închinată lui Dionysos? Dionysos juca un rol major în așezare la venirea grecilor? Era cel mai important centru din vestul Pontului Euxin pentru cultul lui Dionysos?...
În epoca elenistică, Dionysos era zeul ce patrona tragediile. Sărbătorile dionysiace erau însoțite de spectacole: procesiuni, muzică vocală, instrumentală, dans, drame, comedii, tragedii ce se petreceau în spațiul teatrului, cu un public numeros.
Procesiuni stradale, zgomotoase aveau loc cu prilejul sărbătorilor dedicate lui Dionysos. În umbra manifestărilor publice stradale foarte zgomotoase datorită consumului de vin, cu prilejul manifestărilor dionysiace aveau frecvent loc crime pasionale sau cu caracter politic. După ce Roma s-a impus în Peninsula Balcanică, creând provinciile Ahaia și Macedonia la mijlocul secolului al II-lea î.Hr., Senatul Roman, consulii au impus desființarea manifestărilor stradale și foarte zgomotoase. Foarte probabil că, pentru a elimina anumite forme de manifestare caracteristice adoratorilor lui Dionysos, pentru a accentua supunerea față de porunci, în lumea geto-dacică a lui Burebista și a Marelui Preot zalmoxian, Deceneu, se ia măsura de a se desființa viile(sec. I î.Hr.)
Pentru Callatis, descoperirile și informațiile complexe ce decurg din ele, pun în evidență rolul deosebit de important al acestui zeu, pe o perioadă însemnată de timp: undeva din secolul al IV-lea î.Hr. și până către secolul al IV-lea d.Hr. Sub stăpânire romană, cultul lui Dionysos, asociat și cu Bacchus a intrat într-un relativ declin.
La nord de zidul cetății Callatis, astăzi în incinta spațiului folosit ca lapidariu de Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia, imediat la sud față de tumulul mormântului cu papirus - ce a fost încorporat muzeului ca o încăpere conică - se află urmele la suprafața solului ale unui templu despre care se vorbește a fi fost închinat lui Dionysos. Faptul că a fost descoperit în preajma tumulului ce adăpostea mormântul cu papirus, în plin spațiu de înmormântări elenistice și nu departe de zidurile cetății, la exterior, ridică o întrebare: este acesta un templu dedicat zeului Dionysos cu conotații funerare? (Să nu uităm că până la impunerea regulilor societății moderne și bisericile aveau cimitire în jurul lor, cimitire care ulterior au fost detașate de biserici și situate în afara așezărilor). Este un templu care permitea ceremonii publice de tip pelerinaj, cu depuneri de ofrande pentru morții așezării? Templul este unul de mici dimensiuni, cu coloane la exterior - din ceea ce mai sugerează situl arheologic, așa cum este el întreținut astăzi.
Inscripții ce ne arată decrete ale Thiasos-ului, descoperite la Mangalia, la începutul secolului XX, menționează ideea de grotă sau criptă, legată de manifestările misterice ale cultului dionysiac ce a jucat un rol important la Callatis, atât în perioada elenistică, cât și în cea romană, până în secolul al IV-lea. Sugerează că templul dionysiac avea o anumită structură caracteristică, în care erau spații cu destinație precisă. Unul din aceste spații este grota sau cripta destinată intâlnirilor inițiaților, misteriilor.
Un alt decret vorbește despre faptul că un templu al lui Dionysos s-a realizat prin subscripție publică, bani dăruiți de oameni ai așezării callatiene (sec. III î.Hr.), iar aceștia urmau să fie pomeniți cu prilejul diferitelor manifestări publice.
Un text epigrafic pe un bloc masiv de marmură, descoperit în 1954, care permite o citire cvasicorectă, datorită distrugerilor de text suferite, permite cunoașterea faptului că aici, la Callatis, în perioada elenistică cu ocazia Dionysiilor, sărbătoare importantă în cetate, se făceau aprecieri publice pentru diferite servicii aduse comunității, în secolul al III-lea î.Hr. La Callatis, în perioada elenistică se sărbătoreau Lupii sau Hienele Dionysiene în luna lupilor sau hienelor (?). Calendaristic, în luna Agryanios sau Dionysos (?) se sărbătoreau Marile Dionysii. Dionysos era celebrat și în celelalte cetăți vest-pontice (cele ce în timpul stăpânirii romane formează Heptapolis-ul). La Marile Dionysii se recunoșteau public meritele unor personalități ce erau încoronate cu coronițe de aur în ceremonii publice.
În epoca elenistică, Dionysiile erau principalele ocazii solemne, publice, în care se emiteau decrete de recunoștință publică, emise de Sfatul și de Adunarea Poporului din așezare. Aceste decrete, amplasate vizibil în spațiul public, erau cotidian în atenția publică iar actul de recunoștință se fixa în memoria colectivă.
Pentru întâmpinarea zeului Dionysos, ceremoniile publice se desfășurau în teatrul închinat zeului. Sunt informații despre teatrul lui Dionysos dar nu se știe unde era. Meritele binefăcătorilor, recunoscute prin punerea cununei de aur pe cap în public, se făcea în Teatrul lui Dionysos, cu mulțimea prezentă.
Sărbătorile dedicate lui Dionysos implicau ceremonii publice care implicau întreaga așezare dar și ceremonii private, misterii, în care trebuia să fie o inițiere.
Sărbători specifice unor asociații dionysiace de inițiați sunt atestate epigrafic și literar la Callatis. Aici există un thiasos foarte activ, cu un pronunțat caracter public - lucru foarte rar întâlnit în epoca elenistică. Acest Thiasos callatian a emis numeroase decrete cu caracter public din secolul III î.Hr. prin care acordă onoruri binefăcătorilor cetății. Unele din aceste decrete, mai mult sau mai puțin fragmentate au ajuns până la noi și se află în muzeele din Mangalia și Constanța.
Thiasosul callatian era implicat în organizarea sărbătorilor cu caracter public, dar și în cele cu caracter privat. O astfel de asociație de inițiați dionysiaci callatieni a emis un regulament sacru în sec. II î.Hr., regulament care menționează detalii privind sacrificiile și contextul în care aceste sacrificii se făceau cu prilejul sărbătorilor dionysiace. Dacă pentru sărbătorile dionysiace publice locul central îl reprezenta teatrul, pentru ceremoniile private ale misteriilor locul de desfășurare era fie în afara cetății, fie în interiorul sanctuarelor care imitau în mod intenționat grota mitică. Inscripțiile callatiene susțin aceste idei.
Un decret al thiasos-ului callatian menționează pentru sec III î.Hr. un templu ridicat prin subscripție publică, a cărui incintă a fost realizată abia în timpul împăratului roman Tiberius și astfel a devenit sanctuar. Aici erau păstrate decretele thiasos-ului. Este foarte probabil ca sanctuarul să fi încorporat o grotă sau o criptă dionysiacă pentru a putea adăposti aceste misterii caracteristic dionysiace.
Epigrafic și literar, la Callatis sunt menționate Șărbătorile de întâmpinare a lui Dionysos, Anthesteriile, Marile Dionysii.
La Callatis, Dionysos este menționat și în varianta Dasyllios(Δασύλλεῖον).
Cetatea Callatis elenistică emite monedă, semn al puterii sale economice, al autonomiei sale, al rolului jucat pe rutele comerciale maritime și de uscat, a rolului politic pe care l-a avut. Primele emisiuni monetare sunt drahme de argint în sistemul ponderal monetar caracteristic Aeginei, folosit și în Heracleea Pontică, Bysantion, Sinope. Sunt emise la sfârșitul secolului al IV-leaî.Hr. Se emit și hemidrahme de argint la Callatis, cu chipul aceleiași zeități. Iconografia monedelor de argint callatiene este influențată de emisiunile monetare macedonene din vremea lui Alexandru Macedon și din perioada imediat următoare marelui imperiu macedonean - monedele cu Herakles marchează influența directă a statului macedonean. Aceste monede au fost emise se pare între 330-313 î.Hr. și au avut o arie relativ restrânsă de circulație. Pentru secolul al III-lea î.Hr., mai ales pentru sfârșitul secolului al III-lea î.Hr., sunt frecvente monedele de bronz callatiene, monede pe care apar mai multe zeități, între care Dionysos este la loc de cinste. Pe revers sunt atributele specifice divinității, alături de numele orașului, împreună cu o mare varietate de sigle și abrevieri de magistrați monetari sau caracteristice monetăriei. Dionysos este o zeitate frecvent prezentă pe monedele callatiene de bronz. Este reprezentat în profil sau semiprofil spre dreapta. Cel mai adesea, zeul este reprezentat cu coroană din frunze de iederă. Alte zeități sunt Apollo, Herakles, Demetra, Artemis, Athena. Ca atribute dionysiene prezente pe revers sunt carnasierul, thirsul, frunzele de iederă. Este prezent și spicul de grâu ce reprezintă cetatea callatiană. Monedele care îl reprezintă pe Dionysos sunt datate în prima jumătate a secolului al III-lea î.Hr. Se poate interpreta ca o manifestare a autonomiei locale, strâns legat de rolul jucat de cultul Dionysiac, imediat după eliminarea influenței directe și puternice macedonene, tracice.
Monedele callatiene s-au emis cu aproximație între 281î.Hr. și mijlocul sec. I î.Hr. Baterea monedelor callatiene s-a reluat între începutul sec. II - mijlocul sec. III d. Hr. În timpul lui Filip Arabul(244-249) monetăria callatiană încetează definitiv să mai emită monedă.
Est e foarte posibil și probabil ca unele specte ale manifestărilor legate de utilizarea câinilor, hienelor în război să aibă anumite forme sincretice care se conectează la misteriile dionysiace, atâta timp cât calendarul sărbătorilor dionysiace face referire și la lupi/câini/hiene. Caracteristica getică legată de lup, ca animal războinic și apărător nu este izolată din acest punct de vedere, atâta timp cât Dionysos este perceput ca Eliberatorul (din strânsoarea vremii reci). Este cultul zalmoxian, conectat într-un fel sau altul la cultul Dionysiac? Marile atacuri din secolele I î.Hr.-I d.Hr. sunt legate de iarnă, de eliberarea prin acțiuni desfășurate în condițiile iernii - eliberarea de romani vine sub semnul iernii.
La Callatis există numeroase reprezentări funerare, comemorative a cavalerului trac sau danubian care se conectează la ideea de eliberare. De asemenea, în epoca romană se pare că la cultul dionysiac-bacchic, prin sincretism se racordează și cultul mithraic, ideea de peșteră pentru banchetul inițiatic, pentru misterii, fiind un element comun.
Se pare că în arc peste timp, în manifestările de carnaval stradal în care sunt implicate complexe forme de organizare și mase mari de oameni, fie că sunt ele laice sau religioase, toate par a ascunde reminiscențe dionysiace publice.
Datorită inscripțiilor descoperite la Callatis (în secolul al XX-lea), se poate susține faptul că Cultul lui Dionysos a jucat un rol important aici, până la încadrarea oficială a cetății, puterii imperiale romane, pe la mijlocul secolului I d. Hr., subordonare care determină promovarea unei sărbători anuale dedicată împăratului ce domnea în acel moment - sărbători coordonate din metropolă.
Bibliografie:
1.Alexandru Avram, Maria Bărbulescu, Inscripții inedite la Callatis, aflate în colecțiile Muzeului de Arheologie din Constanța, în Pontica,
2. Remus Mihai Feraru, Sărbători dionysiace în cetățile grecești din pontul stâng, în Pontica, 37-38, 2004-2005, p.239-253, și în http://www.laurlucus.ro/bibliotheca-lucus/reconstructe-istorice/dacia-magna-pana-sec-i-dhr/sarbatori-dionysiace-cetatile
3.http://adevarul.ro/locale/constanta/foto-templul-grecesc-callatis-iese-iveala-sapaturile-arheologice-scot-lumina-vestigii-cetatii-antice-1_55840b6ecfbe376e3572d11c/index.html
4.http://archaeoheritage.ro/2015/07/templul-grecesc-de-la-callatis-iese-la-iveala-sapaturile-arheologice-scot-la-lumina-vestigii-ale-cetatii-antice/
5. http://chaerephon.e-monsite.com/medias/files/dionysos.html
6.http://crispedia.ro/viata-culturala-si-religioasa-orasele-grecesti-din-dobrogea-epoca-elenistica/
7.http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=3430
7.http://istoria.md/articol/118/Callatis
8.http://metrolinks.ro/sarbatorile-in-dobrogea-romana/
9.http://www.ziarulnatiunea.ro/2017/06/13/cetatea-callatis-si-monedele-sale-antice/
10..https://audiotravelguide.ro/situl-arheologic-statia-de-biogaz-mangalia/
11.https://hartacomorii.blogspot.com/2011/08/8-kilometri-de-comori-in-callatis.html
12.https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-1-7-dionysos-si-planta-vietii---vita-de-vie
13.https://istoriesinumismatica.wordpress.com/category/b-numismatica/
14.http://www.e-antropolog.ro/2011/12/mangalia-de-a-lungul-veacurilor/
15.https://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-mormintele-callatis-ului-arheologii-au-elucidat-misterul-259625
16.https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-ne-au-vorbit-vechii-greci-scrierea-liniar-b
17.https://www.persee.fr/doc/bch_0007-4217_1964_num_88_1_2270
2. Remus Mihai Feraru, Sărbători dionysiace în cetățile grecești din pontul stâng, în Pontica, 37-38, 2004-2005, p.239-253, și în http://www.laurlucus.ro/bibliotheca-lucus/reconstructe-istorice/dacia-magna-pana-sec-i-dhr/sarbatori-dionysiace-cetatile
3.http://adevarul.ro/locale/constanta/foto-templul-grecesc-callatis-iese-iveala-sapaturile-arheologice-scot-lumina-vestigii-cetatii-antice-1_55840b6ecfbe376e3572d11c/index.html
4.http://archaeoheritage.ro/2015/07/templul-grecesc-de-la-callatis-iese-la-iveala-sapaturile-arheologice-scot-la-lumina-vestigii-ale-cetatii-antice/
5. http://chaerephon.e-monsite.com/medias/files/dionysos.html
6.http://crispedia.ro/viata-culturala-si-religioasa-orasele-grecesti-din-dobrogea-epoca-elenistica/
7.http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=3430
7.http://istoria.md/articol/118/Callatis
8.http://metrolinks.ro/sarbatorile-in-dobrogea-romana/
9.http://www.ziarulnatiunea.ro/2017/06/13/cetatea-callatis-si-monedele-sale-antice/
10..https://audiotravelguide.ro/situl-arheologic-statia-de-biogaz-mangalia/
11.https://hartacomorii.blogspot.com/2011/08/8-kilometri-de-comori-in-callatis.html
12.https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-1-7-dionysos-si-planta-vietii---vita-de-vie
13.https://istoriesinumismatica.wordpress.com/category/b-numismatica/
14.http://www.e-antropolog.ro/2011/12/mangalia-de-a-lungul-veacurilor/
15.https://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-mormintele-callatis-ului-arheologii-au-elucidat-misterul-259625
16.https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-ne-au-vorbit-vechii-greci-scrierea-liniar-b
17.https://www.persee.fr/doc/bch_0007-4217_1964_num_88_1_2270
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu