prof. Pădureanu Elena Sanda
Limanu este satul reşedinţă a comunei cu acelaşi nume, din cadrul judeţului Constanţa. Este un sat la sud de Mangalia, pe malul sudic al Limanului Mangalia, pe al cărui teritoriu se află numeroase urme ale unor vetigii care ne arată continuitatea de existenţă a vieţuirii umane din timpuri străvechi.
La nivelul Ministerului Culturii, Repertoriul Arheologic Naţional, cu cod RAN 60641.04 menţionează situl arheologic de la Limanu – Cetate. Acesta se află în perimetrul satului, spre limita sa estică, la 220-230 m sud de malul Lacului Mangalia. Repertoriul menţionează acest sit ca reprezentativ pentru Eneolitic, Neolitic, Epoca romană, Epoca medievală.
Satul Limanu se modernizează cu rapiditate la nivelul gospodăriilor. Dezvoltă o zonă nouă de vile, de gospodării, care exploatează poziţia. Malul Limanului Mangalia primeşte o nouă atenţie în ultima vreme. Modernizarea crează semnificative schimbări. Se constată schimbări de atitudine faţă de urmele trecutului. Viaţa contemporană marchează negativ siturile arheologice din arealul acestui sat. Cel mai afectat sit pare a fi Cetatea.
Se observă că fundul gospodăriilor de pe str Medeleni afectează constant vestul acestui sit arheologic. În 2009, am făcut fotografii care arătau că s-a intervenit şi s-a făcut o străpungere a acestui sit pentru a se putea traversa cu mijloacele de transport de la intersectia str. Trifoiului cu str. Văii către str. Nordului. Îi admirăm pe cei din Israel, Grecia, din alte ţări că pentru două pietre pun un panou inscriptionat şi fac un popas turistic, explică turiştilor cu mândrie ceea ce reprezintă acele pietre. Noi, cu bună ştiinţă, cu eforturi susţinute, distrugem, ştergem urmele lăsate de înaintaşi, reperele care demonstrează continuitatea de locuire pe durate fascinant de mari. În egoismul vieţii contemporane, administraţie, comunitate, indivizi, toţi se manifestă iresponsabil. În loc să creăm circuite turistice pentru cei ce vin pe litoral, să viziteze şi aceste repere ale trecutului , de la un an la altul, lăcomia, inconştienţa, manifestările în afara legii – pe care nimeni nu o mai verifică în aplicarea ei fac ca aceste repere arheologice locale să nu mai fie recognoscibile, să nu mai fie vizibile. Cât de curând s-ar putea să nu mai putem vedea urmele acestei cetăţi şi locuiri care, la nivel de Repertoriu Arheologic Naţional este legată de succesiunea de vieţuire eneolotică, neolitică, elenistică, romană, medievală o bogăţie pentru acest neam, din punct de vedere istoric.
Ce se întâmplă în continuare? Ceea ce se petrece la nivel naţional: bogăţiile naţionale se risipesc. Limănenii continuă să fie iubitori de istorie care poate să fie introdusă în circuitul turistic: Nici unul din siturile arheologice nu este indicat de nici un panou de avertizare. Nu sunt indicatoare rutiere care să le menţioneze (cele maro). Aproape de cetatea romană, de peştera de la Limanu (Peştera de la Icoane sau Peştera Caracicula), la vest de acestea, la umbra pinilor plantaţi (în timpul lui Nicolae Ceauşescu) pe canaralele de pe malul Limanului Mangalia, care trece pe la nord de sat, au dezvoltat o groapă de gunoi – o groapă de gunoi care, în zilele cu vânt, împânzeşte dealurile care pot fi vizitate, cu puzderie de pungi de plastic şi alte elemente ce se ridică şi sunt purtate de palele de vânt, până hăăăt, departe. Să vrei să intri în peştera de la Limanu şi să vezi pe versanţii dealurilor împrăştiate gunoaie purtate de vânt, reprezintă un peisaj dezolant – devenit emblematic, de-a lungul ultimilor ani.
Se pare că degeaba arată un site pe internet bine realizat, dacă pe teren, nepăsarea, distrugerile sunt la ordinea zilei.
