Hidronime si toponime in zona Mangaliei

Prof. Pădureasnu Elena Sanda

Imperii în jurul Mării

Numele mării

Numele a evoluat, de la un popor la altul – popoare ce au locuit pe malurile sale, sau s-au aventurat pe apele sale cu diverse activități (pescuit, navigație comercială sau militară, piraterie, cercetare)

-  Cimerienii și sciții o numeau Axaina (albastru închis)
-  Grecii, în marea colonizare greacă impun numele de Pontos Euxeinos (marea primitoare).
-  Romanii preiau numele grecesc și îl transcriu - Pontus Euxinus – dar folosesc și numele de Mare Scythicum (Marea sciților).
-  Imperiul Bizantin(602-1453) impune numele de Μεγάλη Θάλασσα (Megali thalassa) tradus în românește ca Marea cea Mare
-  Mircea cel Bătrân în documente o numește Marea cea Mare.
-  Bizantinii au mai folosit numele de Kαικίας Θάλασσα ("Chechias thalassa“ - "marea crivățului" -  --  Bulgarii i-au zis море Сесил - "marea oarbă" sau "închisă"

Lumea Occidentului preia denumiri impuse în zonă și le traduce.

-  Genovezii în secolele al XIV-lea – al XV-lea în documente îi spun Mare maggiore (Marea cea Mare).
-  Hărțile venețiene, cronicile lui Wavrin și Villehardoin folosesc Mare Magiore, sau denumirile de Marea închisă, Marea Crivățului. 

-  Dezvoltarea Imperiului Otoman face ca în turcă să i se spună Kara Deniz – Marea cea Neagră. Se pare că turcii sunt cei care impun numele pe care îl folosim astăzi, el fiind preluat și de ruși și apoi generalizat.

Numele orasului

Numele orașului nostru a evoluat în timp

•Cervatis sau Acerbatis – probabil nume local de tradiție getică 

•Callatis – nume în perioada greco-elenistică și romană, romană târzie 

•Pangala, Pangoala, Pankalia – nume în perioada bizantină târzie, folosit de genovezi si venețieni 

•Mankala, Mankalia, Mangalia – impus de stăpânirea otomană, păstrat și astăzi.

În Imperiul Otoman, până a 1878 a funcționat cazaua Mangaliei (unitate cu caracter juridic mai mult decât administrativ-teritorial), parte a Sangeacului Tulcea, în ultimii ani de existență a Imperiului Otoman.

Plasa Mangaliei (1878-1948) în Regatul României – în Vechiul Regat si în România Mare – a suferit dese modificări teritorial-administrative și modificări ale numelor așezărilor

Între 1878-1926, plasa Mangaliei a avut în componenţa aşezări cuprinse în 11 comune rurale, dupa cum urmează:

•Ca urmare a legislaţiei în vigoare, plasa Mangalia, la fel ca şi întreaga Dobroge, pentru România reprezenta un fel de pământ al făgăduinţei, la sfârșitul secolului al XIX-lea. 

• Subpopulate, Mangalia şi întreaga plasă au absorbit o populaţie numeroasă, românească în primul rând. S-a conturat astfel un paradox: aşezări umane care au devenit specific româneşti, purtau tradiţional numele pe care l-au avut când au trecut sub administraţia românească. Aceste nume, în totalitate erau de origine turco-tătară. Pentru eliminarea acestui neajuns, până la 1925 s-au făcut propuneri de schimbare a numelui localităţilor, astfel încât să corespundă realităţii etnice de pe teren.

Numele satelor din Plasa Mangaliei

La 1930, Mangalia avea statutul de comună urbană, reședinșă de plasă cu sediul primăriei urbane și al Preturii (instituția de conducere la nivelul plasei) . Era organizată în 4 comune rurale

Astăzi, în plină epocă postcomunistă, unele aşezări din lista anterioară nu mai există, fie au dispărut în prima jumătate a secolului al XX-lea, în mod natural sau datorită războaielor, fie datorită programului de sistematizare a aşezărilor aplicat în perioada lui Nicolae Ceauşescu. Multe aşezări au dispărut şi continuă să se piardă datorită redimensionării naturale a interesului localnicilor pentru acel spaţiu de locuit, dublat de atractivitatea prezentată de alte aşezări cu activităţi complexe şi o poziţie favorabilă faţă de rute comerciale, căi de comunicaţii şi cu susţinere administrativ-politică, economică mai bună (Constanţa, Mangalia, Negru Vodă, Comana, Albeşti, Pecineaga, 23 August, Tuzla, Agigea).

Unele localităţi, datorită Tratatului semnat la Craiova în 6 septembrie 1940, au trecut în graniţa statului bulgar:

•Cheferfaca - Brazda 

•Calichioi -Brazda 

•Calichioi -Hotarele 

•Acânci -Vâltoarea 

•Duranculac –Răcari 

Unele au fost redenumite de statul bulgar.

Sate care au dispărut:

-Memetcea/Straja (asezări atractive în apropiere Techirgiol, Cumpăna, Tuzla, Constanţa) distrus de construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră 

-Alibechioi 

-Urluchioi 

-Hoşcadin 

-Cealmagea/Căciulaţi – comasat cu Viroaga, din 1968 

-Armutlia/Periș 

-Canlicicur/Grăniceru 

-Muratanul-Mic, acum încorporat în satul Biruinţa (Muratanul-Mare).

Teritoriul unor sate dispărute a fost reactivat prin crearea sediului unor I.A.S.-euri, C.U.A.S.C.-uri în perioada comunistă sau a unor ferme agricole în perioada postcomunistă.

_______________________
Surse:

xxx, Enciclopedia României, vol. 2, Bucureşti, 1938,
xxx, In anul 1930. Noua împărţire teritorial-administrativă a judeţului Constanţa, în Analele Dobrogei, an XI, 1930, pp. 171-172 .
xxx, Monitorul Judeţului Constanţa, în Analele Dobrogei, an VII, 1927, pp. 156-157.
Brătescu C, Două statistici etnografice germane în Dobrogea, în Arhivele Dobrogei, vol. II, nr. 1, 1919, p.67.
Brătescu C., Noile numiri de sate în Dobrogea Veche, în AnaleleDobrogei, 1924-1925, p. 195.
Canarache Vasile, Pontul Euxin. Măşti şi figurinede Tanagra din atelierele de la Callatis-Mangalia, Constanţa, 1969, p.3.
Melide Cr., Plasa Mangalia, p. 279-353.
Negulescu N., Administraţia în Dobrogea.Cincizaci de ani de viaţă românească(1878-1828), Bucureşti, 1928, p.723.
Radu Săgeată, Organizarea administrativ-teritorială a României. Evoluție. Propuneri de optimizare, București, 2013, p.6-7.
http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/constanta