Prof.
Pădureanu Elena Sanda
Constantin
Șt. Motăș
(1869-1931) a fost profesor universitar
și director al Școlii superioare de
medicină veterinară. El a fost primul decan al Facultăţii de medicină
veterinară din România (1921-1926). S-a aflat la conducerea a numeroase instituții de cercetare și
de interes public pentru ţara noastă. A fost
preocupat în mod deosebit de cunoașterea și eradicarea bolilor
contagioase, poliţia sanitar-veterinară şi jurisprudenţă.
A participat la Campania din
Bulgaria (1913) şi apoi în cea din 1917-1918 şi 1919 (intervenţia română în
Ungaria împotriva guvernului de tip sovietic Bella Kunn).
Participarea armatei române la al
doilea război balcanic (1913) a arătat cât de tragic poate fi un război
datorită nu atât luptelor efective, cât
mai ales condiţiilor precare igienico-sanitare în taberele de deplasare şi campare, datorită
proastei hrăniri a trupei.
Armata română, mobilizată şi deplasată pe teritoriul Bulgariei s-a confruntat
cu probleme de igienă care au dus la explozia unei epidemii de holeră. Alături
de Paul Riegler şi Alexandru Ciucă, a făcut parte din echipa care a preparat
vaccinul antiholeric cu care s-a realizat, în 1913, marea experienţă
epidemiologică românească de vaccinare antiholerică.
Principesa
Maria, medicul Ion Cantacuzino și
Constantin Şt. Motăș au jucat un rol
major în stoparea fenomenului. Principesa s-a implicat în luarea măsurilor
necesare. Medicul Ion Cantacuzino a pus la punct un vaccin antiholeric destinat
soldaţilor români. I-a vaccinat în plin focar şi i-a salvat pe mulţi dintre ei.
Epidemia de holeră care s-a manifestat în rândurile armatei române a stimulat
pe Constantin Motăș să impună masuri severe restrictive pentru a nu scăpa
focarul de sub control și a nu se extinde în satele din sudul Dobrogei
românești, implicit în Plasa Mangaliei, la Mangalia, care unde exista un sistem
medical incipient.
A fost atras de problemele plasei
Mangaliei și ale Mangaliei, dar şi de perspectiva de a prtrece zile de relaxare
la Mangalia. A avut casă la Mangalia, pentru petrecerea zilelor de vară la ţărm
de mare. Casa a rămas şi în generația
urmatoare a familiei.
Constantin
Şt. Motăș a fost un om dedicat interesului public, apreciat la Mangalia, pentru
că în perioada interbelică comunitatea i-a ridicat un monument. În zona falezei
şi a digului, acolo unde erau atraşi toţi turiştii vara, a fost amplasat un
bust, ca recunoştinţă pentru faptul că epidemia de holeră nu a atins spaţiul
Plasei Mangaliei.
Constantin Şt. Motaş nu trebuie confundat cu fiul
său, Constantin C. Motaş, întemeietorul freatobiologiei.
Monumentul
a dispărut din spaţiul public în 1956, împreună cu un alt monument al
Mangaliei. Fotografii şi cărţi poştale de epocă imortalizează acest monument.
Astăzi, în
Mangalia, o străduţă mică în centrul oraşului îi perpetuează amintirea în
memoria colectivă.
Fotografie de epocă – Faleza Mangaliei
interbelice cu monumentul dedicat lui Constantin Şt. Motăş
Bibliografie:
http://motas.uv.ro/
Pădureanu
Elena Sanda, Mangalia de altădată. Plasa Mangaliei, manuscris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu