Pagini de Istorie | Istoria Romanilor | Istoria Dobrogei: mai 2015

Prof. Pădureanu Elena Sanda

http://familiamotas.ro/profesor-constantin-st-motas/

Constantin Șt. Motăș (1869-1931) a fost profesor universitar și director al Școlii superioare de medicină veterinară. El a fost primul decan al Facultăţii de medicină veterinară din România (1921-1926). S-a aflat la conducerea a numeroase instituții de cercetare și de interes public pentru ţara noastă. A fost preocupat în mod deosebit de cunoașterea și eradicarea bolilor contagioase, poliţia sanitar-veterinară şi jurisprudenţă.

A participat la Campania din Bulgaria (1913) şi apoi în cea din 1917-1918 şi 1919 (intervenţia română în Ungaria împotriva guvernului de tip sovietic Bella Kunn).

Participarea armatei române la al doilea război balcanic (1913) a arătat cât de tragic poate fi un război datorită nu atât luptelor efective, cât mai ales condiţiilor precare igienico-sanitare în taberele de deplasare şi campare, datorită proastei hrăniri a trupei. Armata română, mobilizată şi deplasată pe teritoriul Bulgariei s-a confruntat cu probleme de igienă care au dus la explozia unei epidemii de holeră. Alături de Paul Riegler şi Alexandru Ciucă, a făcut parte din echipa care a preparat vaccinul antiholeric cu care s-a realizat, în 1913, marea experienţă epidemiologică românească de vaccinare antiholerică.

Principesa Maria, medicul Ion Cantacuzino și Constantin Şt. Motăș au jucat un rol major în stoparea fenomenului. Principesa s-a implicat în luarea măsurilor necesare. Medicul Ion Cantacuzino a pus la punct un vaccin antiholeric destinat soldaţilor români. I-a vaccinat în plin focar şi i-a salvat pe mulţi dintre ei. Epidemia de holeră care s-a manifestat în rândurile armatei române a stimulat pe Constantin Motăș să impună masuri severe restrictive pentru a nu scăpa focarul de sub control și a nu se extinde în satele din sudul Dobrogei românești, implicit în Plasa Mangaliei, la Mangalia, care unde exista un sistem medical incipient.

A fost atras de problemele plasei Mangaliei și ale Mangaliei, dar şi de perspectiva de a prtrece zile de relaxare la Mangalia. A avut casă la Mangalia, pentru petrecerea zilelor de vară la ţărm de mare. Casa a rămas şi în generația urmatoare a familiei.

Constantin Şt. Motăș a fost un om dedicat interesului public, apreciat la Mangalia, pentru că în perioada interbelică comunitatea i-a ridicat un monument. În zona falezei şi a digului, acolo unde erau atraşi toţi turiştii vara, a fost amplasat un bust, ca recunoştinţă pentru faptul că epidemia de holeră nu a atins spaţiul Plasei Mangaliei.

Constantin Şt. Motaş nu trebuie confundat cu fiul său, Constantin C. Motaş, întemeietorul freatobiologiei.

Monumentul a dispărut din spaţiul public în 1956, împreună cu un alt monument al Mangaliei. Fotografii şi cărţi poştale de epocă imortalizează acest monument.

Astăzi, în Mangalia, o străduţă mică în centrul oraşului îi perpetuează amintirea în memoria colectivă.