Observațiile Google Earth este necesar a fi combinate cu atentul studiu din teren, atunci când se urmărește un demers arheologic. Mi-a făcut plăcere să urmăresc pe aplicația Google Earth situația de la Căciulați-Cealmagea, comuna Cerchezu, județul Constanța. Felul în care m-am raportat în urma unor atente observări, m-au adus în situația de a contura o schiță cu următoarele sugestii:
In teren sunt foarte interesante punctele de exploatare a pietrei (pe schiță, numerotate cu 1, 2, 3, 4). Aparent, la o primă vedere superficială se poate afirma că sunt situații geologice diferite strâns legate de situația calcarelor din zonă. La o mai atentă privire se poate spune că se constată intervenția umană, în tehnici diferite de exploatare a calcarului, la suprafața solului, în versantul unui deal nu foarte înalt. în zonele în care nu s-a intervenit pentru exploatarea calcarului sau pentru odelarea solului din interese diverse, panta dealului este omogenă lină sau abruptă natural, acoperită de vegetație spontană, caracteristică stepei dobrogene. Acolo unde este intervenție umană, calcarul se află la suprafață, sub diferite forme. În apropiere se pot observa urme de prelucrare de piatră - fărâmături, pietre mărunte, rămase pe teren.
Aspect de la punctul nr. 1 de exploatare a pietrei (fotografie personală)
Se pot ssiza liniile drepte ce sugerează decuparea paralelipipedică, de anumite dimensiuni, a pietrei de calcar. Spațiul de decupare a pietrei este invadat de smochini crescuți natural, fără intervenția omului. În fundal se vede punctulnr. 2 de exploatare a pietrei.
Distanța dintre cele două puncte de exploatare a pietrei este mică. Nivelul de scoatere a pietrei se află în amândouă situațiile undeva spre jumâtatea înălțimii dealului. Se sugerează în acest fel de către situația din teren că la bază, în vale, atunci când s-a produs extragerea pietrei s-ar fi aflat apă - utilizată la decupare, în asociere cu substanțe acide sau nu; utilizată la îndepărtarea prafului de calcar din zona de tăiere; utilizată la deplasarea pietrelor decupate și fasonate. Vegetația în vale continuă să fie abundentă, deoarece solul - pământ galben, loess - permite ca apa ploilor să băltescă mai multă vreme la suprafață.
În punctul nr. 2 de pe schiță suprafața decupată este mai mare.
Aspectul punctului nr.2 prin aplicația Google Earth.
Dacă se ia în calcul ideea de exploatare de piatră, se pot considera trei trepte de decupare a pietrei iar în partea superioară ideea de platformă. În partea inferioară, linia dreaptă pare a fi fost un șanț însoțit de un mic val de pământ Astăzi, zona este folosită ca drumeag
Punctul nr.2 de pe schița inițială, cu vedere spre DNJ391
Sub zona de decupare a pietrei se pot vedea resturi de carieră (piatră fărâmată) invadate de vegetație ce crește pe calcare. În fundal se văd dealurile cu versant relativ abrupt spre valea ce prezintă vegetație abundentă. Fotografie personală, vara.
În partea superioară a zonei din care s-a desprins piatra, la punctul nr. 2 s-a dezvoltat o platformă relativ orizontală. Parțial este acoperită de vegetație, parțial piatra este golașă. Piatra în ansamblul său arată a fi de multă vreme la dispoziția vremurilor, a vremii. Aici se pot observa în rând, în linie relativ dreaptă găuri circulare de aproximativ aceeași dimensiune (15-20cm în diametru). Este foarte probabil să fi esistat o construcție de lemn amplasată acolo? Să fie găurile doar creația naturii și a animalelor ce pasc prin zonă?
În partea superioară a punctelor nr.1 și nr. 2 se află o structută în linie dreptă ce pare a fi un val de pământ ce însoțește un șanț nu foarte adânc. Astăzi aproape că se pierde în vegetație. Pe această linie dreaptă din teren, pe micul val de pământ, cresc alte plante decât pe întreg versantul dealului. Plantele, prin caracteristicile lor (pelinița în mod deosebit) accentuează ideea de linie dreaptă din teren. Dacă la valul de pământ din partea superioară pelinița se impune ca plantă dominantă, nu același fapt se evidențiază la la cel din partea inferioară.
Valul de pământ pe care se dezvoltă pelinița (în partea superioară a dealului de la punctul nr. 1 la punctul nr. 2). Fotografie personală, vara.
Valurile ce însoțesc șanțuri aproape dispărute se duc până către punctul nr. 3, care este mult mai mare și mai complex.
Punctul nr. 3 prin aplicația Google Earth
În mijlocul unui deal, de pe platoul căruia sunt culese apele torențiale ale ploilor prin două puncte, se dezvoltă o vale adâncă cu versanți perpendiculari din calcar. la ieșire, panta devine lină, în trepte care sugerează decupări paralelipipedice. Sus pe platoul dealului, de o parte și de alta a văii sunt sunt împrăștiate petre de calcar sfărâmate, mărunte. calcarul de pe versanții văii are o consistenșă deosebită, dată de șiroirea apelor pe verticală. pe versantul din stânga văii, aproape de bază se află structuri cavernoase în dosul unor stâlpi calcaroși.
Intrarea în punctul nr.3. Fotografie personală.
Intrarea în vale. Versantul din dreapta, când stai cu fața spre vale.
Fotografie personală, vara. Poate fi interpretat ca loc de scoatere a pietrei și urmele locului de fărâmături-deșeuri de carieră.
Versantul din stângă
(dacă privești dinspre dinspre intrareîn vale) văzut de sus, dinspre punctul de colectare a apei.
Același versant stâng. (Fotografie personală.)
Valea prezintă în centru un ogaș de scurgere a apelor provenite din ploi. Versantul este vertical. La bază prezintă urme de căzături calcaroase, acoperite de vegetație.
Același versant din stânga, privit de pe partea superioară a versantului drept, de la intrare.Fotografie personală.
Versantul cu zona cavernoasă și stâlpi (fotografie personală)
fotografie personală
În partea centrală a versantului stâng se află stâlpi ce susțin o zonă cavernoasă. Stâlpii par a fi modelați nu atât de vreme, cât de mâna omului, pentru a avea un adăpost de soare și de ploi. Adăpostul cavernos permite supravegherea în interior, unde se află o sursă de apă (astăzi acumulată din intemperii și protejată de umbra pe care o aruncă asupra ei versanții calcaroși înalți) și intrarea în valea abruptă, între cei doi versanți înalți, calcaroși. Sursa de apă este astăzi constant folosită de amimalele ce pasc pe valea din zonă. Deasupra acestei zone cavernoase se află un orificiu ce dă în platoul dealului. Dimensiunea acestui orificiu circular este semnificativă - aproximativ 50 cm în diametru.
Orificiul de deasupra zonei cavernoase (Fotografie personală)
La capătul din interior, acolo unde persistă sursa de apă din ploi torențiale, versantul este vertical, modelat de scurgerea apelor torențiale. Există urme naturale ale două scurgeri de ape ce veneau din extreme, dintre pantele dealurilor. Probabil că, în epoci trecute au existat două izvoare ce își vărsau apele aici. Se pare că aceste izvoare aveau un debit mic, după urmele terestre ce se observă.
Extremitatea internă în teren. (Fotografie personală)
fotografie personală
Și pe aplicația Google Earth
Ideea de a fi existat o cavernă prin care să se fi scurs apa și al cărei tavan să se fi prăbușit în timp, nustă în picioare, chiar dacă există pietre foarte mari prăbușite în teren. Ele sunt desprinse și prăbușite din versanții laterali de-a lungul timpului și mai ales în timpuri relativ recente.
înălțimea versanților de aici este de aproximativ 8-10m.
Privire spre ieșire. (Fotografie personală)
Pentru ca această structură ccomplexă să fie realizată doar de ape, într-o etapă străveche aici trebuie să fi fost ape mari care să fi ocupat valea. Izvoarele de apă, așa cum sugerează terenul, nu erau suficiente pentru a crea o asemenea structură. Este foarte probabil ca, pe o structură naturală ce a evidențiat calcare, omul să fi intervenit pentru a folosi piatra și locul în interese proprii. Cele mai apropiate urme de activitate umană au fost evidențiate la Negru Vodă s-au evidențiat arheologic activități umane din epoca romană și medievală timpurie, până în secolul al X-lea.La Chirnogeni s-a descoperit arheologic activitate umană din epoca bronzului, secolele XIII-XI î.Hr.). La Plopeni s-au evidențiat arheologic o fortificație din epoca romano-bizantină, secolele IV-VI și activitate umană ce merge până în secolul al X-lea. S-a evidențiat și existența unui drum roman. La Negrești s-au evidențiat activități umane ce aparțin eneoliticului, epocii romane, epocii medievale. La Fântâna Mare sunt urme arheologice din eneolitic, epoca bronzului, La Tene, epoca romană. Sunt cele mai apropiate situri arheologice studiate mai mult sau mai puțin aprofundat de către arheologi, față de Căciulați-Cealmagea, față de structurile ce sugerează exploatarea pietrei, nu numai o structură calcaroasă naturală.
Harta siturilor arheologice apropiate de Căciulați-Cealmagea (conform http://map.cimec.ro/Mapserver/?layer=ran&cod=61247.01)
Exista sugestii ca această structură din teren, de la Căciulați-Cealmagea să fie comparată cu ceva asemănător, dar de dimensiuni mult mai mari ce poate fi observată pe valea dintre Vârtop și Cotu Vaii, comuna Albești. Aici, între Cotu Văii și Vârtop dimensiunile sunt mult mai mari. Versanții ajung undeva la aproximativ 40 m înălțime. Lungimea și ea este undeva la 60 m. Și aici la extremitatea interioară se observă două surse de apă ce se scurgeau în acestă srtucură complexă.
Sugestie de exploatare de calcare, undeva în dreapta drumului asfaltat, între Cotu Văii și Vârtop. (Fotografie personală) Sugerează o structură similară cu cea ade la Cealmagea(punctul nr. 2)
În jurul acestei structuri dintre Cotu Văii și Vârtop sunt evidențiate arheologic în poziții foarte apropiate: situl de la Vârtop - morminte tumulare socotite de epocă romană, siturile de la Albești - fortificația elenistică de la Albești, Dealul Albești, La Tene (sec. IV î.Hr. - I î.Hr.); La Cetate, 2 km SV de Albești - o cetate (40-pe 60m) și o așezare pe adiacentă ce se întinde pe 12 ha.; tumulii de epocă La Tene (sec. IV-IIî.Hr.), undeva la nord de Albești, în perimetrul agricol.
Spre nord, la pas, pe platoul vestic de la Căciulați-Cealmagea, sau pe vale se ajunge la punctul nr. 3 ce sugerează o situație geologică ce expunea calcarele la suprafață și care într-un trecut îndepărtat au fost folosite de om. Este de foarte mari dimensiuni, situată pe versanții unei văi, la intrarea în vale (două boturi de deal, față în față).
Punctul nr. 3 de la Căciulați-Cealmagea
