Drumul regal - Comuna Cerchezu, județul Constanța

prof. Elena Sanda Pădureanu

   Comuna Cerchezu se situează la granița cu Bulgaria. Este una din comunele mărginașe, influențată masiv de poziția pe care o are, la apus față de Negru Vodă, cel mai apropiat orășel cu activitate dominant agrară. Astăzi mai prezintă doar patru sate: Cechezu (reședința de comună care dă și numele comunei), Căscioarele, Viroaga și Măgura. 

   Dacă Cerchezu, Căscioarele, Viroaga se află la DJ391, Măgura est lateral, spre sud-est față de acest drum, o așezare afectată negativ de această poziție.  

  Populația în zonă este reprezentată de urmași ai procesului de colonizare masivă, românească, realizat în perioada imediat următoare războiului ruso-româno-turc sau războiul de cucerire a independenței de stat a României(1877-1878). Colonizarea s-a desfășurat între 1880-1911. În 1911 a fost momentul în care Dobrogea a intrat în drepturi politice depline. Elementul musulman turco-tătar nu mai este prezent în spațiul comunei.

    Prin anii '80, satele Măgura și Viroaga păstrau în memoria colectivă un sentiment de mândrie și de superioritate față de Cerchezu, centrul comunei. Continuau să afișeze sentimentul că erau mai buni, mai muncitori, mai harnici, cu o administrare mai bună la nivelul comunității satului. Tinerii din acei ani - urmași direcți ai procesului de colonizare românească, aflați deja la a treia sau a patra generație - au beneficiat de o îndrumare și o educație deosebită, întrucât unii din ei, prin efortul familiilor modeste din sat, au ajuns la studii universitare. Unii din ei au devenit învățători, profesori, profesori universitari, ingineri - mândria familiei și a satului. Unii din ei au profesat chiar în sat. Această generație de tineri educați, intelectuali, a menținut vie în memoria colectivă ideea unui drum regal la Viroaga. 

    Ideea de drum regal la Viroaga era legată de numele regelui Carol. 

   Se știe că granița româno-bulgară la 1878 a fost stabilită și trasată de o comisie care a împărțit Dobrogea istorică între statul român - două treimi - și statul bulgar - o treime. Datorită acestei trasări arbitrare a graniței, s-au perpetuat tensiuni, conflicte în care România și Bulgaria au avut mereu de rezolvat problema unor pretenții teritoriale. Granița impusă în 1878 a acordat Bulgariei un ascendent strategic prin faptul că i-au revenit în preajma graniței puncte de relief mai înalt decât în zona românească de graniță. Strategic, teritorial, s-au perpetuat nemulțumiri ale statului român până la al doilea război balcanic (1913). Prin Pacea de la București(1913), României i-a revenit Cadrilaterul - județele Caliacra și Durostor. Întreaga Dobroge istorică a intrat în granițele României, pentru o bucată de vreme: 1913-1940. 

    Se știe că în timpul regelui Carol I (1866-1914), după războiul pentru obținerea independenței de stat (1877-1878), s-a acordat atenție protecției granițelor țării, asigurării drumurilor importante din Dobrogea cu o structură care să permită deplasarea rapidă a trupelor militare române spre puncte de graniță. În acea epocă, modernizarea drumurilor însemna pietruirea durabilă a acestora. Cu puțină atenție la memoria colectivă, la informațiile sporadice transmise, se poate evidenția că traseele rutiere  asfaltate de astăzi nu sunt în totalitate identice cu arterele rutiere importante în acea perioadă a Vechiului Regat al României.  Drumul asfaltat care leagă Negru Vodă de Cerchezu, Căscioarele, Viroaga și merge mai departe prin spațiul fostului sat Căciulați, către Olteni a fost finalizat în 1982. 

    Eu am ajuns prin repartiție guvernamentală la un an după finalizarea acestui drum astăzi DJ391, într-un moment în care funcționa deja o rețea de autobuze ce asigurau legătura  între sate pe acest drum asfaltat, autobuze ce veneau de la Constanța la Negru Vodă, pentru a merge apoi până la Tufani.  

   Ceea ce local se mai menționează a fi drumul regal, este un drum pietruit, și astăzi bun, utilizat pentru activitățile agricole, un drum ce merge în linii drepte, venind de la Independența - un punct între Independența și Movila Verde - trece la vest de Viroaga - între Viroaga și fostul sat Căciulați, pentru a se duce până la Măgura. Strâns legat de acest drum se afla o porțiune care ducea din partea de nord-vest a satului Viroaga către Chirnogeni. În perioada Regatului României, datorită acestui drum, satele Viroaga, Măgura avuseseră o poziție ascendentă față de Cerchezu. Măgura a avut o semnificație deosebită la graniță, până la 1913, la Pacea de la București., când Cadrilaterul a revenit României. Datorită acestui drum, legătura spre Cernavodă, Băneasa, Cobadin pe ruta spre Independența, sau legătura spre Constanța, prin Chirnogeni - se făceau evitând Cerchezu, Negru Vodă. Prin acest drum, Viroaga era legată la zona centrală a Podișului Dobrogei de Sud. Drumul pietruit a fost foarte bine întreținut. Satele comunei Cerchezu au fost cunoscute până în 1925, sub denumirea pe care au avut-o în cadrul Imperiului Otoman - Cerchezchioi (Cerchezu), Docuzaci (Măgura), Mamuslia (Căscioarele), Calfachioi (Viroaga), Amurtlia (Periș), Cealmagea (Căciulați).  Ultimele două au involuat vertiginos, devenind simple cătune. Numele românești s-au impus abia prin Legea administrativă din 1925. În perioada interbelică, populația musulmană, turco-tătară a părăsit zona, retrăgându-se în așezări cu o poziție mai avantajoasă, așezări cu o comunitate musulmană mai mare. 

   O a doua etapă în care s-a acordat atenție rețelei rutiere a fost în vremea lui Carol II. Doar că în vremea sa a predominat interesul economic, nu interesul strategic pentru acest spațiu. Integrarea Cadrilaterului la România a făcut ca Măgura să nu mai beneficieze de interes de graniță. Rolul Viroagăi și al Măgurii s-au modificat la 1913. 

    Drumul regal la Viroaga, Măgura (culoarea roșie)

    Organizarea Regiunilor în perioada 1948-1968, dar mai ales reforma teritorial-administrativă din 1968 face ca interesul pentru anumite așezări și anumite trasee rutiere să crească. Este contextul în care în timpul lui Nicolae Ceaușescu se dezvoltă artera rutieră din sudul județului Constanța, drum care astăzi pe hărțile rutiere poartă numele DJ391/DJ391A Drumul regal de la Viroaga la punctul de joncțiune dintre Independența și Movila Verde poartă numele 391(socotit vadiantă a DJ391). Drumul Regal între Viroaga și Măgura este notat 18 iar între Viroaga și Chirnogeni este notat 17. Chiar dacă acest drum regal a trecut la est de Căciulați (Cealmagea), această așezare a continuat să decadă, iar atunci când se realizează DJ391, acesta trece prin spațiul său, în condițiile în care în vatra satului mai trăia cu încăpățânare doar o familie care nu s-a supus ideii de comasare din 1968. Între timp, vatra acestui sat a devenit loc de pășunat și de cultură agricolă. 

    DJ391/DJ391A este un drum care asigură legătura între localități sudice în județul Constanța: Negru Vodă, Cerchezu, Căscioarele, Viroaga, fostul Căciulați, Olteni, Furnica, Tufani, Șipotele, Văleni, Dobromir, Băneasa, Răzoarele, Oltina. Este și el un drum al localităților de graniță, dar într-o altă manieră, o altă viziune.

     Spațiul comunei Cerchezu este un spațiu  parcă uitat de lume, la capăt de lume. Doar minisilozurile postcomuniste și eolienele dinspre Chirnogeni par a racorda acest colț al județului Constanța la contemporaneitate. Turmele de capre și de oi te duc cu gândul la lumi demult apuse. 

Căciulați(Cealmagea) (Periegheză - Urme arheologice între Viroaga și Olteni, pe DJ391, județul Constanța)

prof. Pădureanu Elena Sanda

    Comuna Cerchezu se află în sudul județului Constanța, la granița României cu Bulgaria. pe raza acestei comune se află astăzi câteva sate: Cerchezu (reședința de comună), Căscioarele, Viroaga și Măgura. Prin 1983, an în care am ajuns prin repartiție guvernamentală la Școala generală din Viroaga, sătenii mai vorbeau de Periș și de Căciulați. 

  1.  Prin traddiție, aceste sate au o denumire ce astăzi mai este utilizată oral - o denumire care provine din perioada de stăpânire otomană. Astfel numele otomane care se perpetuează oral, utilizate mai ales de comunitatea turco-tătară sunt Cerchezu-Cerchezchioi, Căscioarele-Mamuslia, Viroaga-Calfachioi, Măgura-Docuzaci, Periș-Armutlia, Căciulați-Cealmagea. Aceste sate, sub denumirea otomană, au făcut parte din Plasa Mangaliei, între 1878-1925. O împărțire teritorial-administrativă din 1925 (care consolida Marea Unire), a dat acestor sate numele românești care se folosesc și astăzi, în administrația românească. Numele românești s-au impus ca o necesitate a modificărilor etnice petrecute prin colonizările, împroprietăririle succesive făcute de statul român între 1880-1914. Acolo unde domina comunitatea românescă s-a impus un nume românesc. Acolo unde a rămas dominantă populația musulmană, acolo s-a păstrat numele de tradiție otomană. În 1930, a avut loc o împărțire teritorial-administrativă la începutul domniei autoritare a lui Carol al II-lea (Va rămâne în vigoare până în 1948-1950, când se impune o nouă împărțire teritorial-administrativă, după model sovietic). Județul Constanța era împărțit în 1930 în plasele Mangalia, Negru Vodă, Traian, Medgidia, Cernavodă, Dunărea, Ferdinand I. În acest context, Plasa Mangaliei și-a sporit atribuțiile litorale și astfel a fost redimensionată de-a lungul litoralului, de la sud de Vama Vecche-Ilanlâc, până în zonele sudice Constanței. Plasa Negru Vodă a încorporat Cerchezu-Cerchezchioi, Căscioarele-Mamuslia, Viroaga-Calfachioi, Măgura-Docuzaci. Periș-Armutlia și Căciulați-Cealmagea au fost încorporate Plasei Plopeni.

  În 1983, populația era total românească. Nu se mai vorbea nimic de tradițiile musulmane, de eventuale geamii, cimitire musulmane în zonă. Se mai păstra în memoria colectivă rivalitatea dintre satele Cerchezu și Viroaga, ca sate mari, puternice economic. Se mai păstra amintirea faptului că Măgura a fost o așezare puternică, prosperă, înfloritoare. Despre Periș se vorbea ca despre o așezare la margine de lume, părăsită de locuitori, pentru o viață mai bună la Constanța, sau prin centrul de comună, sau în satele de la drumul județean care străbătea comuna, trecând prin Cerchezu, Căscioarele, Viroaga. În plină epocă comunistă, ceaușistă, Periș și Măgura erau în afara drumului județean din sudul județului Constanța. Dincolo de Viroaga, aproximativ la jumătatea drumului între Viroaga și Olteni, Căciulați-Cealmagea, deși se afla pe traseul drumului județean ce a cunoscut asfaltul abia în 1982, la momentul amenajării și asfaltării rutiere acest sat mai avea doar o gospodărie funcțională. Satul s-a dezintegrat prin comasarea impusă cu satul Viroaga, în 1968, în urma aplicării sistematizarii rurale impusă de regimul Ceaușescu.

   Astăzi, acolo unde s-a aflat Căciulați-Cealmagea nu se mai află nici urmă de ruine, aparent ca și când nu a viețuit nici un om pe acolo, ca și când nu a existat nici o gospodărie, nici o așezare. Spațiul este folosit pentru pășunat, astăzi. Turmele de capre și oi pot fi zărite în acest spațiu. Uneori, vara se stabilește și o stână în zonă. 

    Și totuși.... urmele se pot citi. Urmele sunt chiar ofertante....

   Aplicația Google Earth evidențiază în zona Căciulați-Cealmagea, lucruri foarte interesante din punct de vedere arheologic, din punct de vedere al urmelor de locuire umană. Aplicația permite vizualizarea aeriană a spațiului terestru de la diferite înălțimi și astfel pot fi observate modificările realizate antropic, pot fi observate mult mai bine aspectele geografice din teren. 

  

 2  Pentru zona sudică a județului Constanța se poate observa o distribuție a terenului de o asemenea factură încât se poate puncta o cumpănă de ape la nivelul Podișului Negru Vodă, conform căreia, canaralele și văile sugerează existența unor cursuri de apă meandrate, cu numeroși afluenți - în trecutul nu foarte îndepărtat - unele captate pentru a se vărsa în Mare, altele pentru a se vărsa în Dunăre. 

Sudul Județului Constanța
Linia și săgețile roz sugerează culmea de ape a Podișului Negru Vodă, direcția de curgere a apelor.  Punctul roșu prezintă poziția fostei așezări Căciulați-Cealmagea

Sugestie personală

     La vest de Negru Vodă, văile și canaralele sugerează cursuri de apă (astăzi dispărute) ale căror izvoare s-au aflat în sud, mult spre sud, pe teritoriul Bulgariei de astăzi, a căror confluență se realiza undeva în preajma localității Dumbrăveni. Aceste cursuri de apă au lăsat în urmă văi semnificative care trec prin așezări astăzi bulgărești dar și prin Cerchezu, Căscioarele, Viroaga, Căciulați Olteni -unul - iar altul prin Măgura, Olteni. Cel de-al treilea curs de apă, venind din sud trece prin satele bulgărești Krasen Rosen, Kraiște și apoi, fostul sat românesc Periș-Amurtlia. 

Pe aplicația Google Earth, văile și canaralele sugerează cursuri de apă - astăzi fără apă. Cerchezu, Căscioarele, Viroaga, Căciulați-Cealmagea se află pe cursul aceleiași văi meandrate ce vine din spațiul Bulgariei, pentru a se uni dincolo de Olteni, cu alte două cursuri de apă, pentru a merge  să se verse în Dunăre.Sugestie personală

     Urmele antropice (nu ruine) ce pot fi constatate la nivelul solului dar și prin aplicația Google Earth se evidențiază de o parte și de alta a drumului județean DJ391, atât pe zonele ridicate ale văii, cât și în zona de vale - pe un spațiu amplu, de o parte și de alta a drumului.

Linia roșie marchează spațiul pe care se află urme antropice vizibile încă. 

Sugestie personală

 3.    Interesant este că urmele antropice se grupează astfel încât pun în evidență trei tipuri diferite de locuire, trei etape distincte de evoluție a societății omenești, a mentalului colectiv, al viețuirii. Dacă o luăm dinspre prezent spre trecut, urmele așezării de epocă musulmană și românească - Cealmagea-Căciulați - se află de o parte și de alta a drumului județean, pe o pantă lină, cel mai aproape de Viroaga. 

Urme de gospodării de musulmane și românești, de secole XIX-XX, 

 în zona Căciulați-Cealmagea sesizabile la suprafața pământului, în teren și vizibile pe aplicația Google Earth. Sugestie personală

   Este foarte probabil ca aceasta să fie zona de colonizare românească, după 1880. Locuirea musulmană propriu-zisă este foarte probabil să se afle la poalele canaralei, de o parte și de alta a DJ 391, acolo unde vegetația sugerează prezența ruinelor, a activității umane în forme mai haotice.

   4. Elementele vizibile se pot compara cu ceea ce se poate observa și în zona Vârtop, acolo unde se află urmele Vârtopului Vechi, musulman, la ieșirea spre Albești.

Linia roșie sugerează urme de locuire ce ar putea corespunde cu vatra musulmană propriu-zisă

Sugestie personală pe hartă

Vârtop. Locuire și urme de locuire. Hartă modificată personal.

     La Vârtop (ceva mai la răsărit față de Căciulați-Cealmagea), în zona delimitată pe hartă cu maro, acolo unde astăzi se pot vedea urmele locuirii musulmane suprapunând o așezare foarte veche, la imagini Google Earth de rezoluție foarte bună se pot observa două forme de locuire circulare. Suprapunerea de locuiri diferite se află pe o pantă lină. Urmele circulare se regăsesc într-o zonă mediană a pantei, în raport cu zona cea mai joasă a văii. Locuirea cu urme circulare sugerează existența unei ape, la vremea respectivă. Formele de locuire ce se suprapun, cuprind și zona cea mai joasă a văii.

Vârtop. Forme de locuire foarte vechi, încă sesizabile prin apicația Google Earth (https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/4-alte-ipoteze-2010-2014?tmpl=%2Fsystem%2Fapp%2Ftemplates%2Fprint%2F&showPrintDialog=1)

    5. O altă formă de locuire prezentă la Căciulați-Cealmagea se regăsește pe zona de platou, spre nord. Este o formă de locuire care implică surse de exploatare a pietrei, ziduri, urme de valuri d epământ, căi de acces și un spațiu rectangular - nucleu protejat de fortificațiile complexe.

Zona de deal pe care se regăsesc urme de activitate umană care a folosit fortificații.

Sugestie personală pe baza cercetării din teren și a aplicației Google Earth 

   Sursele de exploatare a pietrei sunt mari. Sugerează o exploatare a pietrei de calcare de mare anvergură, organizat, masiv, de lungă durată. Sunt cariere de piatră ce sugerează exploatarea sistematică, în tehnici de exploatare caracteristice unor epoci vechi. 

Urme de locuire cu fortificații. Intervenție personală pe aplicația Google Earth

    Structura fortificației, așa cum o percepe aplicația Google Earth

    

   Am căutat informații pe serverul cartografic pentru patrimoniul cultural național, la Repertoriul Arheologic Național (http://ran.cimec.ro) și pentru acest spațiu nu am găsit nici o referire. Am căutat în Lista monumentelor istorice din Constanța și nu există nici o referire la urme arheologice în acest spațiu.  De altfel serverul http://map.cimec.ro/Mapserver/ prezintă o situație ciudată, conform căreia Căciulați-Cealmagea este în centrul unui areal fără urme arheologice:

Fragment de hartă (http://map.cimec.ro/Mapserver/)

Linia roșie limitează un spațiu pe care nu sunt menționate urme arheologice cunoscute la nivel național. Bulinele roșii și verzi, pătratele și cercurile albastre indică sit-uri arheologice de diferite tipuri

  Și trebuie să spunem că granița convențională dintre România și Bulgaria nu este decât o barieră mentală (din perspectiva cercetării), pentru a încurca modul de a privi situații caracteristice altor vremi îndepărtate, ce nu cunoșteau această limitare administrativ-teritorială și statală de astăzi.

 6. Există însă http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com/2011/05/fortificatiile-tracilor-din.htm, pe internet unde este prezentată activitatea inginerului Cristian Pintilie, brașovean, care a studiat Dobrogea cu aplicația Google Earth și a constatat o rețea de fortificații care străbat acest pământ astăzi românesc și despre care nu fac referire documentele oficiale, patronate de Ministerul Culturii, nu sunt menționate în tratatele de istorie. Fortificațiile evidențiate de acesta se plasează pe muchia dealurilor, a unor canarale, de la Histria la Tulcea, la nord de Arganum, 

   Conform activității lui Cristian Pintilie, Dobrogea este străbătută de o vastă tețea de astfel de fortificații. Fortificațiile evidențiate sunt din piatră de calcar, late de circa doi metri - comparabile cu zidurile troiene, opinează acesta. Forma fortificației este una complexă, de mare anvergură, greu de realizat într-un timp scurt.

     

     

Fortificații descoperite cu aplicația Google Earth, pe dealurile de la Histria la Tulcea de către ing. Cristian Popescu (http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com/2011/05/fortificatiile-tracilor-din.htm)

   Dacă aici fortificațiile urmează forma dealurilor și sunt deschise, concepute să fie obstacol, nu o incintă care să apere in interiorul ei o comunitate, un centru de putere, ceva similar se regăsește și la Căciulați-Cealmagea, doar că acolo apare și o incintă patrulateră, în spatele fortificației care urmează muchia dealului și implică in sistemul de apărare și punctele de exploatare a pietrei pentru fortificație.

La Căciulați-Cealmagea fortificația prezintă un aspect ușor diferit:

  Din loc în loc, la distanțe egale, fortificația la Căciulați-Cealmagea prezintă structuri dreptunghiulare, sugestive turnurilor, pe când la fortificațiile din nordul Dobrogei aceste forme gen turn nu apar la toate urmele. La nivelul solului nu se află ruine care să sugereze prezența amplelor fortificații, ceea ce înseamnă că așezarea otomană și apoi românească de aici, că locuitorii din  Căciulați-Cealmagea și apoi cei din Viroaga și din Olteni au utilizat intens piatra, atunci când ea a fost parte a ruinelor de suprafață, pentru a construi în gospodării. La fel ca și fortificațiile descoperite de Cristian Pintilie, în nordul Dobrogei, urmele de fortificații urmează muchia dealului și asigură protecție la nivelul platoului față de vale. Și aici, ca și la fortificațiile de același gen prezente între Histria și Tulcea, structura fortificației este una deschisă. Aici, la Căciulați-Cealmagea este un rând de fortificații. Asemenea urme de fortificație cu aspect de lanț se pot observa aerian și pe câmpurile și dealurile de la Parcheș, Câslița, Mineri, Malcoci, Piatra, Palazu Mic, Babadag-Mihai Bravu, Nicolae Bălcescu. 

      Ipoteza propusă pentru aceste fortificații este aceea că ar fi structuri defensive realizate de stăpânirea romană între Dunăre și Mare sau ar fi dintr-o epocă mult mai veche, aceea a troienilor - secolul XIIIî.Hr (Halstatt).

    Aici la Căciulați-Cealmagea apare și o structură rectangulară, incintă ce protejează o locuire centrală probabil cu 2 trasee de acces spre construcția centrală ce nu poate fi detectată ca fosrmă, concret, aerian. La baza dealului apare și sugestia unui șanț și a unui val de pământ de mici dimensiuni. Pe teren seamănă mai degrabă cu un drum.

    7.Dincolo de drumul județean DJ391, spre sud-vestul zonei studiate, se poate vorbi de suprapunere de locuire din perspectiva a două epoci diferite. Lăsând la o parte urmele de oierit postcomunist în acest spațiu, una, din urmele de locuire, în partea cea mai de jos a văii, este probabil o locuire ce aparține epocii musulmane de stăpânire a zonei. În partea superioară a pantei line, până în cultura agricolă se pot observa urme de locuire circulară însoțite de urme de delimitare a spațiului adiacent acestor locuiri circulare. Ele se pot compara cu ceea ce se află la Seimeni, Mireasa, Vârtop, între Vârtop și Albești, la Albești. Se încadrează aceluiași mod de exprimare a mentalului colectiv, aceluiași mod de funcționare a comunității umane, ca și în celelalte puncte dobrogene menționate.

Structuri circulare la Căciulați-Cealmagea (modelare personală a reprezentării Google Earth)

    Aceste elemente din teren sunt comparabile cu ceea ce se află la Seimeni, Mireasa, Albești, între Albești și Vârtop, la Vârtop.

Structuri circulare în jumătatea sudică a Dobrogei românești

   În concluzie, în opinia mea, aici la Căciulați (Cealmagea) au fost momente de locuire sedentară urmate de înstăpânirea violentă sau pașnică a unor forțe politico-militare și administrative, economico-sociale diferite. Modul în care sunt distribuite în teren formele diferite de supraviețuire sugerează că noii stăpâni s-au așezat de fiecare dată alături de mai vechii locuitori sedentari, pe care i-au folosit, cu care au conviețuit, ca apoi să se impună și să estompeze mai vechile forme de manifestare comunitară, mentală culturală. Este foarte posibil să fi existat și hiatusuri de viețuire. Prezența apei aici, în vremuri mai îndepărtate este sugerată de evoluția geologico-geografică. Apa prezentă în zonă a făcut ca locul să fie căutat și utilizat în epoci diferite cu forme diferite de manifestare a viețuirii umane sedentare .
    În epoca comunistă, prin comasarea satului Căciulați(Cealmagea) cu Viroaga - într-o vreme când apa devenise neîndestulătoare în zonă, când legăturile cu centre importante erau minimale, aproape deloc - s-a întrerupt prezența viețuirii umane într-un spațiu în care Omul a desfășurat activități din epoci foarte îndepărtate - foarte probabil din neolitic. Datorită deciziilor adoptate în 1968 spațiul a devenit treptat bun pentru cultivare și pentru pășunatul oilor, caprelor, vitelor. Prea puține amintiri mai vorbesc despre acest spațiu ca despre unul locuit.
     Stepa învelește locul în tăcere, în liniște, în uitare...Centrul urban, care atrage interesele oamenilor este departe...Curiozitatea, interesul pentru aceste locuri de margine - uitate de Dumnezeu - sunt minimale, aproape de zero. Localnicii care mai știu câte ceva, se duc... Tinerii...cu ale lor, pentru supraviețuire, pentru bunăstarea vieții de zi cu zi...

    Locuirea cu structuri circulare urmată de locuirea cu fortificații și exploatările de piatră de calcar, urmată de locuirea din vale (locuire ce estompează parțial mai vechea locuire cu structuri circulare), la rândul ei urmată de locuirea care parțial acoperă locuirea fortificată, dar care se dezvoltă mai ales pe versantul opus fortificațiilor, pe o pantă lină - o succesiune de locuiri, de mentalități care mi se pare una corect observabilă în aplicația Google Earth.
     Astăzi? Câte un șofer călător către interiorul țării, fascinat de canaralele ce se observă de pe șosea, de la volan, mai face câte un scurt popas pentru a observa urmele vechilor cariere părăsite, marcate puternic de vreme și de vremuri. Acesta și însoțitorii săi se lasă impresionați și încântați de peisaj. Se mai oprește câte un nostalgic, așa ca mine, care simte nevoia să mai treacă pe acolo pe unde câțiva ani din viață a predat elevilor de la Viroaga istorie, geografie, engleză (dar nimic din trecutul locului, pentru că oficial, așa ceva nu se reda, se transmitea doar prin viu grai, de la o generație la alta, dacă era interes) - și vrea să mai observe odată locurile acelea, locuri în care oamenii au fost calzi și primitori, îngăduitori cu profesorii nou repartizați (așa, ca în filmul "Buletin de București"), înțelegători cu ei atunci când dorința de mai bine îi mâna spre urbile județului Constanța, sau spre locurile prin care își aveau rădăcinile. 

Surse:

1.Hărți prin aplicația Google Earth, cu modelare grafică personală.

2.http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=2571

3.http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com/2011/05/fortificatiile-tracilor-din.html

4.http://ran.cimec.ro

5.https://get.google.com/albumarchive/115159445994018458475/album/AF1QipOgqLYkOuw9LZZrEmfq2by3I6TXLNMiCYFWio4U?authKey=CMa5xv2Yif_saA

6.https://sites.google.com/site/descopeririarheologice2010/constructii-spectaculoase

7.https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_județul_Constanța

8.https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/1-1-4-vartop-albesti---similitudini

9.https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/4-alte-ipoteze-2010-2014?

tmpl=%2Fsystem%2Fapp%2Ftemplates%2Fprint%2F&showPrintDialog=1

10.https://get.google.com/albumarchive/115159445994018458475/album/AF1QipOgqLYkOuw9LZZrEmfq2by3I6TXLNMiCYFWio4U?authKey=CMa5xv2Yif_saA