Din ciclul Dobrogea,
reconectări carpatice
Dobrogea secolului al XIV-lea: Mitropolitul Iachint de
Vicina
prof. Pădureanu Elena Sanda
Dobrogea secolului al XIV-lea – un vad de
trecere de la Nordul Mării Negre spre sudul Peninsulei Balcanice; un spațiu al
interferențelor: năvăliri dinspre stepa nord-pontică – expansiuni statale
bizantine și bulgare dinspre sud – conectări organice spirituale, economice și
politico-militare la spațiul
carpato-danubiano-pontic, la românitate.
Vicina - important centru comercial genovez la Dunăre, cetate şi
arhiepiscopie ortodoxă, pe plaiurile dobrogene, cu identificare incertă în
teren – a antrenat în rândul istoricilor și arheolo-gilor numeroase poziții
contradictorii. Problema
localizării ei constituie de mai bine de un secol o controversă ştiinţifică şi
încă nu s-a ajuns la un consens în privinţa ei. A fost identificată succesiv cu Măcin, apoi Isaccea, Niculiţel, Mahmudia,
Păcuiul lui Soare, Hârşova, Capidava, Cernavodă, sau Somova. Este menționată de
izvoare istorice scrise externe între secolele al XI-lea și al XV-lea. Perioada de maximă
înflorire a Vicinei se plasează între a doua jumătate a secolului al XIII-lea
şi primele două, trei decenii ale veacului următor. În acest interval
cronologic, Vicina a fost cel mai important centru comercial de la Dunărea de
Jos. Tot acum ea este şi sediul unei mitro-polii, care a fiinţat până în preajma
anului 1359. Această mitropolie era dependentă direct de sca-unul
patriarhal de Constantinopol, ceea ce demonstrează caracterul separat al
organizării bizan-tine a regiunii dintre Dunăre și Mare. Continuitatea unui
puternic centru comercial reprezentat de un oraş port a fost asigurată în
centrul unui nod de comunicaţii şi de interferenţe economice. Imediat ce Vicina
decade, în a doua jumătate a secolului al XIV -lea, în izvoare apare menţionată
Proilav (Brăila), ca centru urban de importanţă, în apropierea ei. Se pare că
aceasta a preluat funcţia Vicinei insulare.1
Scaunul mitropolitan al cetății fusese ocupat de
personalitati de seamă, al căror nume îl cunoaștem partial: Teodor (1285), Luca
(1303), Macarie (1340-1343) și Kiril (menționat în anii 1347-1348). Ultimul
Mitropolit de Vicina menționat este Iachint. A preluat scaunul
de mitropolit al Vicinei după anul 1348.2
La cererea insistentă prin scrisori
repetate a domnitorului Țării Românești, Nicolae Alexandru, pe lângă patriarhul
de la Constantinopol, Mitropolitul Iachint din Vicina se mută ca mitropolit la
Curtea de Argeș. Întemeiază Mitropolia Ungrohlahiei – Valahiei - Țării
Românești, recunoscută de Patriarhul de la Constantinopol prin document în
1359. Este o renunțare la Mitropolia de la Vicina pentru a întemeia o nouă
mitropolie? Sau este mutat sediul mitropoliei din Vicina la Curtea de Argeș și
astfel Iachint are în păstorire și spațiul Țării Românești și cel subordonat
anterior Vicinei, spațiul dintre Dunăre și Mare?
Perioada de la jumătatea secolului al
XIV-lea, când Iachint a devenit mitropolit la Vicina, a fost marcată de criza
Imperiului Bizantin care, slăbit de războaie interne, a tratat regiunea cu indiferență. Cetatea Vicina,
protejată până atunci de puterea Bizanțului, rămâne acum fără această protecție.
Drept urmare, prin anii 1337-1338,
Vicina a fost cucerită și prădată de tătari. Anul 1352 este
nefast pentru bizantini. Flota lor este distrusă într-un război cu genovezii,
iar apărarea Vicinei și a altor cetăți de la gurile Dunării - Kilia și Lykostomion
- nu se putea face fără ajutorul ei. Din 1352 Vicina intră sub ocupație genoveză.3 Vicina
trece printr-o perioadă foarte instabilă.
Acesta ar putea fi motivul pentru care
mitropolitul Iachint să fi primit acceptul patriarhului de a se retrage la
Curtea Domnească de la Argeș. Nu se știe cu certitudine data la care Iachint a
fost nevoit să părăsească scaunul mitropolitan de la Vicina. Sigur este
că, în anul 1359, se afla în Țara Românească, la Curtea Domnească a lui Nicolae
Alexandru Basarab, ca mitropolit al Ungrovlahiei.4
Din perspectiva plaiurilor dobrogene,
Mitropolitul Iachint de Vicina este contemporan cu peri-oada în care este
menționată Țara Cavarnei (Țara Cărvunei) și conducătorii acesteia: Balica
(1320/5-1347), Dobrotici/Dobrotiță (1347-1386), Ivanco (1386-1389).
- Despotatul lui Dobrotici
Tara Cavarnei /Cărvunei -
În jurul anului 1320 se cristalizează nucleul statal independent Ţara
Cărvunei, cu fortificaţii la Cavarna, Caliacra, Dristra. Balica, unul din
cârmuitorii acesteia intervenea în conflictele din imperiul bizantin. Ţara aceasta era situată pe
litoralul Mării Negre, la sud de Mangalia de azi – Pangalia sau Pankalia în
documentele genoveze ale vremii - şi Varna. În 1235, patriarhia de la
Constantinopol a numit un nou „mitropolit de Varna şi Cărvuna”, pe arhiereul
Mathodie, ceea ce s-a socotit a fi o „recunoaştere bizantină, ecleziastică şi
imperială, a entităţii statale a Ţării Cărvunei”. Prin anii 40 ai veacului al
XIV-lea, formaţiunea aceasta se afla sub cârmuirea arhontelui.5 Dacă
această Mitropolie se menține și secondează autoritatea conducătorului Țării
Cărvunei, Mitropolia de la Vicina avea în subordine zona de nord a ținuturilor
dintre Dunăre și Mare, ca o a doua autoritate religioasă a acestui spațiu?
Autoritatea sa funcționa doar pe malul sudic al Dunării, în preajma Deltei, sau
acționa și la nord? Dobrotiță este unificatorul ținuturilor dintre Dunăre și
Mare. Unifică și structurile bisericești de pe teritoriul Țării Cavarnei cu
acordul Patriarhiei de la Constantinopol? Poate fi acesta un motiv pentru care,
insistențele domnului Țării Românești să fi avut succes și Iachint să fi trecut
în Țara Românească întemeietor al Mitropoliei Ungrovlahiei? Se desființează
Mitropolia de la Vicina atunci când Iachint părăsește această mitropolie? Trece
această Mitropolie sub controlul celei de la Cavarna sau rămâne sub autoritatea
mitropolitului Iachint – mutat la Curtea de Argeș - mai departe?
Datorită implicărilor fiilor lui Balică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin, multe porturi de la Marea Neagră au fost atacate de flota imperial bizantină. În unul dintre aceste atacuri au murit Balică și cu fiul său cel mic, Teodor. L-au lăsat despot pe Dobrotici, fiul cel mare al lui Balică.6 Dobrotici va fi recunoscut despot de către Bizanţ, fiind suveran în Dobrogea, valea Carasu, zona Silistra. A luptat în multe rânduri împotriva turcilor, a ţaratului de Târnovo, a Genovei sprijinită şi de unguri. Vicina, sediul de mitropolie, undeva pe Dunăre, este atacat de tătari și cade în mâna genovezilor. Dobrotici s-a sprijinit pe ajutorul domnului Vlaicu Vodă, pe al Veneţiei şi şi-a întărit prestigiul printr-o unire dinastică cu Bizanţul. Va fi urmat de fiul său Ioancu/Ivanco, care va continua politica antiotomană .
Datorită implicărilor fiilor lui Balică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin, multe porturi de la Marea Neagră au fost atacate de flota imperial bizantină. În unul dintre aceste atacuri au murit Balică și cu fiul său cel mic, Teodor. L-au lăsat despot pe Dobrotici, fiul cel mare al lui Balică.6 Dobrotici va fi recunoscut despot de către Bizanţ, fiind suveran în Dobrogea, valea Carasu, zona Silistra. A luptat în multe rânduri împotriva turcilor, a ţaratului de Târnovo, a Genovei sprijinită şi de unguri. Vicina, sediul de mitropolie, undeva pe Dunăre, este atacat de tătari și cade în mâna genovezilor. Dobrotici s-a sprijinit pe ajutorul domnului Vlaicu Vodă, pe al Veneţiei şi şi-a întărit prestigiul printr-o unire dinastică cu Bizanţul. Va fi urmat de fiul său Ioancu/Ivanco, care va continua politica antiotomană .
Vlaicu Vodă/Vladislav-Vlaicu a avut posesiuni pe malul drept al Dunării
și a colaborat cu Dobrotici.7 Şi Radu I Basarab a colaborat cu
Dobrotiţă.8 Într-o perioadă de instabilitate politică profundă,
liantul s-a dovedit a fi demersul creștin –ortodox.
Mitropolitul Iachint a așezat creștinismul
românesc din Ungrovlahia/Țara Românească, în va-tra Bisericii Ortodoxe a
Răsăritului, blocând presiunile Bisericii Catolice exercitate prin Regatul
Ungariei în acest spațiu. Mitropolia nou înființată a contribuit la unificarea
și centralizarea statu-lui din punct de vedere bisericesc, dar și politic,
constituind o întărire a independenței politice față de Ungaria catolică.
Independența impusă de Basarab I în urma bătăliei de la Posada, în 1330, este
consolidată în plan religios de actul de întemeiere a Mitropoliei Ungrovlahiei.
Ca „exarh al plaiurilor“, mitropolitul purta de grijă românilor transilvăneni
ortodocși, cărora le hirotonea clerici și le trimitea misionari.9 Menținea autoritatea religioasă cel
puțin asupra ortodocșilor din Ducatul Amlașului și cel al Făgărașului. A
întărit legăturile întru ortodoxie și românitate între plaiurile dintre Dunăre
și Mare și Ungrovlahia.
În timpul primilor Basarabi, Țara
Românească avea un teritoriu ce cuprindea Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei, de
la Carpații Orientali la Nistru. Domnitorii dețineau și fiefuri la nord de
Carpați: Țara Amlașului și Țara Făgărașului. Au deținut o vreme și Țara
Severinului la vest de Carpați.
Dacă Iachint și-a păstrat autoritatea de
mitropolit asupra Țării Românești și asupra ținuturilor dintre Dunăre și Mare
și a exercitat statutul de exarh al ținuturilor de peste munți, în Ardeal,
atunci am putea spune că acest mitropolit, din perspectivă religioasă
devansează procesul de unificare politică, de unificare politică a Dobrogei cu
spațiul carpatic, întru românitate, până în 1372, când în timpul lui Vladislav
Vlaicu trece la cele veșnice. În ținuturile dintre Dunăre și Mare, puterea
politică o deținea Dobrotici/Dobrotiță.
Se poate spune că prin actul de păstorire al
lui Iachint de Vicina se manifestă glasul ancestral al străbunilor și al
tradițiilor care s-au manifestat
permanent, mai pregnant sau mai puțin vizibil pentru ca aceste ținuturi de la
Dunăre, dintre Dunăre și Carpați, de la nord de Carpații Meridionali să fie
UNUL. Aveau oare Iachint de Vicina și oamenii politici ai
Ungrovlahiei/Valahiei/Țării Românești cunoștință de fapte din trecutul mai
îndepărtat al acestor plaiuri – de evenimente din lumea geto-dacică, despre
Genucla? Erau ei inițiați în tainele profunde ale acestor pământuri ? Sau
aplicau doar un program politic și spiritual al epocii lor?
Am putea spune că în baza a ceea ce el,
Iachint a păstorit, domnitori care au urmat la tronul Țării Românești au
urmărit să aducă sau să păstreze sub sceptrul lor: Mircea cel Bătrân, Vlad
Țepeș, Mihai Viteazul. Mitropolitul în stat era cel mai înalt ierarh al
Bisericii și sfetnic al Domnitorului. Autoritatea sa era foarte mare în rândul
casei domnești, în rândul sfetnicilor înalți ai țării. Ideile pe care acesta le
promova alături de domnitor, rămâneau ca un fir roșu în mentalul colectiv, la
nivelul casei conducătoare, la nivelul familiei dinastice, chiar și atunci când
ele nu mai erau promovate oficial, direct, datorită conjuncturii de moment.
Erau reluate în momente prielnice, de oameni consecvenți intereselor neamului
carpato-danubian, intereselor țării. Este la Iachint de Vicina activ programul
orthodox al momentului, sau este o îmbinare între acest program orthodox și
tradițiile, programele ancestrale ale acestor plaiuri? Se face prin Iachint de
Vicina o reconectare la programul specific spațiului carpato-danubiano-pontic –
o singură structură politico-militară-economică-culturală-spirituală?
Exista în epocă o nevoie puternică de a
controla gurile Dunării, pe multiple planuri, inclusiv pe tărâm religios.
Teritoriile românești ocupate
de turci (Dobrogea) și cele transformate în raiale (Giurgiu, Turnu, Braila),
ceva mai târziu, au fost scoase de sub
conducerea ierarhilor munteni și organizate într-o unitate bisericească aparte,
sub numele de Mitropolia Proilaviei (Brailei), cu sediul la Braila (uneori în
alte părți), în frunte cu ierarhi greci, sub jurisdicția directă a Patriarhiei
Ecumenice de la Constantinopol. Ea a funcționat de la sfârșitul secolului al
XV-lea până în 1828. Mitropolia Brăilei (Proilavei) cuprindea
şi Silistra unde de câteva ori s-a şi mutat reşedinţa acesteia. Credincioșii
ortodocși români – dicienii - din Dobrogea au ajuns sub cârmuirea mitropoliților
greci de la Braila, pâna în 1828, și de la Dristra (Silistra) până în 1878.10
_____________________________________
- Lazăr Silvia, Stadiul actual al cercetărilor privind localizarea Vicinei, Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi, p. 1-2.
- Academician Profesor Doctor Emilian Popescu in: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ierarh-iachint-vicina-73099.html
- Cristian Bostan, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Românești în : http://www.scribd.com/doc/63644360/Iachint-de-Vicina
- http://www.dervent.ro/dervent.php?cID=cat-dervent-istoric&rID=2&rType=ART&rOP=more
- Ion Toderașcu, Istoria medievală a românilor, (partea I, sec. VIII-XVI), sem. I, 2004-2005), în http://www.scribd.com/doc/56045738/11/%C5%A2ara-Dobrogei
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Balic%C4%83_al_Dobrogei
- N. Iorga, Istoria românilor pentru poporul românesc, Chişinău 1992, pagina 41.
- http://www.universulromanesc.org/biblio/romanii-din-cadrilater/21-bsc-12-romanii-din-cadrilater/58-cea-mai-veche-tara-romana-i-romani-uitati-viorel-dolha-19.html
- Academician Profesor Doctor Emilian Popescu Sfântul ierarh Iachint în: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ierarh-iachint-vicina-73099.html și http://ro.orthodoxwiki.org/Iachint_de_Vicina
- http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortodox/scurt-istoric-al-bisericii-ortodoxe-romane/biserica-din-tara-romaneasca-si-moldova-in-evul-mediu/
